Sálmarnir 146

1 Dýrð sé Guði! Já, ég vil vegsama hann!

Lăudați pe DOMNUL. Laudă pe DOMNUL, suflete al meu.

2 Ég vil lofa hann á meðan ég lifi, vegsama hann fram á síðustu stund.

Cât timp trăiesc voi lăuda pe DOMNUL, voi cânta laude Dumnezeului meu cât voi fi.

3 Reiddu þig ekki á hjálp valdsmanna, því að þeir falla og ekkert verður úr aðstoð þeirra.

Nu vă puneți încrederea în prinți, nici în fiul omului, în care nu este ajutor.

4 Þeir munu deyja og andi þeirra líður burt, áform þeirra verða að engu.

Suflarea lui iese, el se întoarce în pământul lui; chiar în ziua aceea gândurile lui pier.

5 En sæll er sá maður sem reiðir sig á hjálp Guðs, Guðs Jakobs, sem vonar á Drottin, Guð sinn

Ferice de cel ce are pe Dumnezeul lui Iacob ca ajutor al său, a cărui speranță este în DOMNUL Dumnezeul său;

6 – þann Guð sem skapaði himin og jörð og hafið og allt sem í því er. Hann er sá Guð sem óhætt er að treysta!

Care a făcut cerul și pământul, marea și tot ce este în ea, care ține adevărul pentru totdeauna.

7 Hann leitar réttar fátækra og kúgaðra og gefur hungruðum brauð. Hann frelsar fanga,

Care face judecată pentru cei oprimați, care dă mâncare celor flămânzi. DOMNUL dezleagă prizonierii;

8 opnar augu blindra, lyftir okinu af þeim sem eru að bugast. Drottinn elskar þá sem gera rétt.

DOMNUL deschide ochii orbilor, DOMNUL ridică pe cei încovoiați; DOMNUL iubește pe cei drepți;

9 Hann verndar útlendingana sem sest hafa að í landinu og gætir réttinda ekkna og einstæðinga, en ónýtir ráðabrugg vondra manna.

DOMNUL păzește pe străini; el ușurează pe cel fără tată și pe văduvă, dar calea celor stricați o răstoarnă.

10 Drottinn mun ríkja að eilífu. Jerúsalem, veistu að Drottinn er konungur að eilífu?! Hallelúja!

DOMNUL va domni pentru totdeauna, chiar Dumnezeul tău, Sioane, din generație în generație. Lăudați pe DOMNUL.