Zsoltárok 94
1 Uram, bosszúállásnak Istene! Bosszúállásnak Istene, jelenj meg!
DOAMNE Dumnezeu, căruia răzbunarea îi aparține; Dumnezeule, căruia răzbunarea îi aparține, arată-te.
2 Emelkedjél fel te, földnek birája, fizess meg a kevélyeknek!
Înalță-te, tu judecător al pământului, întoarce o răsplată celui mândru.
3 A hitetlenek, Uram, meddig még, meddig örvendeznek még a hitetlenek?
DOAMNE, până când cei răi, până când cei stricați vor triumfa?
4 Piszkolódnak, keményen szólnak; kérkednek mindnyájan a hamisság cselekedői.
Până când vor rosti și vor vorbi lucruri grele? Și toți lucrătorii nelegiuirii se vor făli?
5 A te népedet Uram tapossák, és nyomorgatják a te örökségedet.
Ei rup în bucăți poporul tău, DOAMNE, și nenorocesc moștenirea ta.
6 Az özvegyet és jövevényt megölik, az árvákat is fojtogatják.
Ei ucid văduva și străinul și ucid pe cei fără tată.
7 És ezt mondják: Nem látja az Úr, és nem veszi észre a Jákób Istene!
Totuși ei spun: DOMNUL nu va vedea, nici Dumnezeul lui Iacob nu va lua aminte.
8 Eszméljetek ti bolondok a nép között! És ti balgatagok, mikor tértek eszetekre?
Înțelegeți, voi neghiobilor printre oameni și proștilor, când veți fi înțelepți?
9 A ki a fület plántálta, avagy nem hall-é? És a ki a szemet formálta, avagy nem lát-é?
Cel ce a sădit urechea, nu va auzi? Cel ce a format ochiul, nu va vedea?
10 A ki megfeddi a népeket, avagy nem fenyít-é meg? Ő, a ki az embert tudományra tanítja:
Cel ce pedepsește păgânii, nu va corecta? Cel ce învață pe om cunoaștere, nu va cunoaște?
11 Az Úr tudja az embernek gondolatjait, hogy azok hiábavalók.
DOMNUL cunoaște gândurile omului, că ele sunt deșertăciune.
12 Boldog ember az, a kit te megfeddesz Uram, és a kit megtanítasz a te törvényedre;
Binecuvântat este omul pe care tu îl disciplinezi, DOAMNE, și îl înveți din legea ta;
13 Hogy nyugalmat adj annak a veszedelem napján, míg megásták a vermet a hitetlennek!
Ca să îi dai odihnă de la zilele de restriște, până ce groapa va fi săpată pentru cel stricat.
14 Bizony nem veti el az Úr az ő népét, és el nem hagyja az ő örökségét!
Căci DOMNUL nu va lepăda pe poporul său, nici nu va părăsi moștenirea sa.
15 Mert igazságra fordul vissza az ítélet, és utána mennek mind az igazszívűek.
Ci judecată se va întoarce la dreptate și toți cei integri în inimă o vor urma.
16 Kicsoda támad fel én mellettem a gonoszok ellen? Kicsoda áll mellém a hamisság cselekedők ellen?
Cine se va ridica pentru mine împotriva făcătorilor de rău? Sau cine va sta în picioare pentru mine împotriva lucrătorilor nelegiuirii?
17 Ha az Úr nem lett volna segítségül nékem: már-már ott lakoznék lelkem a csendességben.
De nu ar fi fost DOMNUL ajutorul meu, sufletul meu aproape că ar fi locuit în tăcere.
18 Mikor azt mondtam: Az én lábam eliszamodott: a te kegyelmed, Uram, megtámogatott engem.
Când am spus: Piciorul meu alunecă; mila ta, DOAMNE, m-a susținut.
19 Mikor megsokasodtak bennem az én aggódásaim: a te vígasztalásaid megvidámították az én lelkemet.
În mulțimea gândurilor mele dinăuntrul meu, mângâierile tale îmi desfată sufletul.
20 Van-é köze te hozzád a hamisság székének, a mely nyomorúságot szerez törvény színe alatt?
Va avea tronul nelegiuirii părtășie cu tine, care urzește ticăloșie printr-o lege?
21 Egybegyülekeznek az igaznak lelke ellen, és elkárhoztatják az ártatlannak vérét.
Ei se adună împreună împotriva sufletului celui drept și condamnă sângele nevinovat.
22 De kőváram lőn én nékem az Úr, és az én Istenem az én oltalmamnak kősziklája;
Dar DOMNUL este apărarea mea; și Dumnezeul meu este stânca locului meu de scăpare.
23 És visszafordítja reájok az ő álnokságukat, és az ő gonoszságukkal veszti el őket; elveszti őket az Úr, a mi Istenünk.
Și el va aduce peste ei propria lor nelegiuire și îi va stârpi în propria lor stricăciune; da, DOMNUL Dumnezeul nostru îi va stârpi.
