Zsoltárok 22
1 Az éneklőmesternek az ajjelethassakhar szerint; Dávid zsoltára. Én Istenem, én Istenem, miért hagytál el engemet? Távol van megtartásomtól jajgatásomnak szava.
Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?
2 Én Istenem, kiáltok nappal, de nem hallgatsz meg; éjjel is és nincs nyugodalmam.
Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.
3 Pedig te szent vagy, a ki Izráel dícséretei között lakozol.
Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.
4 Benned bíztak atyáink; bíztak és te megszabadítottad őket.
Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.
5 Hozzád kiáltottak és megmenekültek; benned bíztak és nem szégyenültek meg.
Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.
6 De én féreg vagyok s nem férfiú; embereknek csúfja és a nép útálata.
Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.
7 A kik engem látnak, mind csúfolkodnak rajtam, félrehúzzák ajkaikat és hajtogatják fejöket:
Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:
8 Az Úrra bízta magát, mentse meg őt; szabadítsa meg őt, hiszen gyönyörködött benne!
S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.
9 Mert te hoztál ki engem az anyám méhéből, és biztattál engem anyámnak emlőin.
Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.
10 Születésem óta a te gondod voltam; anyám méhétől fogva te voltál Istenem.
Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.
11 Ne légy messze tőlem, mert közel a nyomorúság, és nincs, a ki segítsen.
Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.
12 Tulkok sokasága kerített be engem, körülfogtak engem Básán bikái.
Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.
13 Feltátották rám szájokat, mint a ragadozó és ordító oroszlán.
Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.
14 Mint a víz, úgy kiöntettem; csontjaim mind széthullottak; szívem olyan lett, mint a viasz, megolvadt belső részeim között.
Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.
15 Erőm kiszáradt, mint cserép, nyelvem ínyemhez tapadt, és a halál porába fektetsz engemet.
Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.
16 Mert ebek vettek körül engem, a gonoszok serege körülfogott; átlyukasztották kezeimet és lábaimat.
Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.
17 Megszámlálhatnám minden csontomat, ők pedig csak néznek s bámulnak rám.
Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.
18 Megosztoznak ruháimon, és köntösömre sorsot vetnek.
Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.
19 De te, Uram, ne légy messze tőlem; én erősségem, siess segítségemre.
Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.
20 Szabadítsd meg lelkemet a kardtól, s az én egyetlenemet a kutyák körmeiből.
Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.
21 Ments meg engem az oroszlán torkából, és a bivalyok szarvai közül hallgass meg engem.
Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.
22 Hadd hirdessem nevedet atyámfiainak, és dicsérjelek téged a gyülekezetben.
Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.
23 Ti, a kik félitek az Urat, dicsérjétek őt! Jákób minden ivadékai dicsőítsétek őt, és féljétek őt Izráel minden magzata!
Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.
24 Mert nem veti meg és nem útálja meg a szegény nyomorúságát; és nem rejti el az ő orczáját előle, és mikor kiált hozzá, meghallgatja.
Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.
25 Felőled lesz dicséretem a nagy gyülekezetben. Az én fogadásaimat megadom azok előtt, a kik félik őt.
În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.
26 Esznek a nyomorultak és megelégesznek, dicsérik az Urat, a kik őt keresik. Éljen szívetek örökké!
Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.
27 Megemlékeznek és megtérnek az Úrhoz a föld minden határai, és leborul előtted a pogányok minden nemzetsége.
Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.
28 Mert az Úré a királyi hatalom, uralkodik a pogányokon is.
Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.
29 Esznek és leborulnak a föld gazdagai mind; ő előtte hajtanak térdet, a kik a porba hullanak, és a ki életben nem tarthatja lelkét.
Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.
30 Őt szolgálják a fiak, az Úrról beszélnek az utódoknak.
O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.
31 Eljőnek s hirdetik az ő igazságát az ő utánok való népnek, hogy ezt cselekedte!
Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.
