Zsoltárok 130

1 Grádicsok éneke. A mélységből kiáltok hozzád, Uram!

O cântare a treptelor, a lui David. Din adâncuri am strigat către tine, DOAMNE.

2 Uram, hallgasd meg az én szómat; legyenek füleid figyelmetesek könyörgő szavamra!

Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele.

3 Ha a bűnöket számon tartod, Uram: Uram, kicsoda maradhat meg?!

Dacă tu, DOAMNE, ai însemna nelegiuirile, Doamne, cine ar sta în picioare?

4 Hiszen te nálad van a bocsánat, hogy féljenek téged!

Dar la tine este iertare, ca să fii de temut.

5 Várom az Urat, várja az én lelkem, és bízom az ő igéretében.

Eu aștept pe DOMNUL, sufletul meu așteaptă și eu sper în cuvântul lui.

6 Várja lelkem az Urat, jobban, mint az őrök a reggelt, az őrök a reggelt.

Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii venirea dimineții, da, decât străjerii venirea dimineții.

7 Bízzál Izráel az Úrban, mert az Úrnál van a kegyelem, és bőséges nála a szabadítás!

Să spere Israel în DOMNUL, căci la DOMNUL este milă și la el este multă răscumpărare.

8 Meg is szabadítja ő Izráelt minden ő bűnéből.

Și va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.