< Zsoltárok 120 >

1 Grádicsok éneke. Nyomorúságomban az Úrhoz kiálték, és meghallgata engem.
O cântare a treptelor. În strâmtorarea mea am strigat către DOMNUL și el m-a ascultat.
2 Mentsd meg, Uram, lelkemet a hazug ajaktól és a csalárd nyelvtől!
Scapă-mi sufletul, DOAMNE, de buzele mincinoase și de limba înșelătoare.
3 Mit adjanak néked, vagy mit nyujtsanak néked, te csalárd nyelv?!
Ce ți se va da? Sau ce ți se va face, limbă mincinoasă?
4 Vitéznek hegyes nyilait fenyőfa parázsával.
Săgeți ascuțite ale celui tare, cu cărbuni de ienupăr.
5 Jaj nékem, hogy Mésekben bujdosom és a Kédár sátrai közt lakom!
Vai mie, că locuiesc temporar în Meșec, că locuiesc în corturile Chedarului.
6 Sok ideje lakozik az én lelkem a békességnek gyűlölőivel!
Sufletul meu a locuit mult cu cel ce urăște pacea.
7 Magam vagyok a békesség, de mihelyt megszólalok, ők viadalra készek.
Eu sunt pentru pace, dar când vorbesc eu, ei sunt pentru război.

< Zsoltárok 120 >