< Zsoltárok 110 >
1 Dávidé; zsoltár. Monda az Úr az én uramnak: Ülj az én jobbomon, a míg ellenségeidet zsámolyul vetem a te lábaid alá.
Un psalm al lui David. DOMNUL a spus Domnului meu: Șezi la dreapta mea, până voi face pe dușmanii tăi sprijin al piciorului tău.
2 A te hatalmad pálczáját kinyújtja az Úr Sionból, mondván: Uralkodjál ellenségeid között!
DOMNUL va trimite toiagul tăriei tale din Sion, domnește în mijlocul dușmanilor tăi.
3 A te néped készséggel siet a te sereggyűjtésed napján, szentséges öltözetekben; hajnalpir méhéből leszen ifjaidnak harmatja.
Poporul tău va fi binevoitor în ziua puterii tale; în frumusețile sfințeniei din pântecele dimineții, tu ai roua tinereții tale.
4 Megesküdt az Úr és meg nem másítja: Pap vagy te örökké Melkhisedek rendje szerint.
DOMNUL a jurat și nu se va pocăi: Tu ești preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melchisedec.
5 Az Úr a te jobbod felől; megrontja az ő haragja napján a királyokat;
Domnul, la dreapta ta, va străpunge împărați în ziua furiei sale.
6 Ítéletet tart a nemzetek között; telve lesz holttestekkel; összezúz messze földön minden főt.
Va judeca printre păgâni, va umple locurile cu trupurile moarte; va răni capetele peste multe țări.
7 Az út mellett való patakból iszik; ezért emeli fel az ő fejét.
Va bea din pârâul de pe cale, de aceea va înălța capul.