Példabeszédek 5
1 Fiam! az én bölcseségemre figyelmezz, az én értelmemre hajtsd a te füledet,
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 Hogy megtartsd a meggondolást, és a tudományt a te ajakid megőrizzék.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 Mert színmézet csepeg az idegen asszony ajka, és símább az olajnál az ő ínye.
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 De annak vége keserű, mint az üröm, éles, mint a kétélű tőr.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Az életnek útát hogy ne követhesse, ösvényei változókká lettek, a nélkül, hogy ő eszébe venné.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Most azért, fiaim, hallgassatok engem, és ne távozzatok el számnak beszéditől!
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Távoztasd el attól útadat, és ne közelgess házának ajtajához,
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 Hogy másoknak ne add a te ékességedet, és esztendeidet a kegyetlennek;
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 Hogy ne az idegenek teljenek be a te marháiddal, és a te keresményed más házába ne jusson.
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 Hogy nyögnöd kelljen életed végén, a mikor megemésztetik a te húsod és a te tested,
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 És azt kelljen mondanod: miképen gyűlöltem az erkölcsi tanítást, és a fenyítéket útálta az én elmém,
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 És nem hallgattam az én vezetőim szavát, és az én tanítóimhoz nem hajtottam fülemet!
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Kevés híja volt, hogy minden gonoszságba nem merültem a gyülekezetnek és községnek közepette!
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Igyál vizet a te kútadból, és a te forrásod közepiből folyóvizet.
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Kifolyjanak-é a te forrásid, az utczákra a te vized folyásai?
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Egyedül tied legyenek, és nem az idegenekéi veled.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Legyen a te forrásod áldott, és örvendezz a te ifjúságod feleségének.
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 A szerelmes szarvas, és kedves zerge; az ő emlői elégítsenek meg téged minden időben, az ő szerelmében gyönyörködjél szüntelen.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 És miért bujdosnál, fiam, az idegen után, és ölelnéd keblét az idegennek?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 Mert az Úrnak szemei előtt vannak mindenkinek útai, és minden ösvényeit ő rendeli.
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 A maga álnokságai fogják meg az istentelent, és a saját bűnének köteleivel kötöztetik meg.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 Ő meghal fenyíték híján, és bolondságának sokasága miatt támolyog.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
