Jób 9
1 Felele pedig Jób, és monda:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Igaz, jól tudom, hogy így van; hogyan is lehetne igaz a halandó ember Istennél?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 Ha perelni akarna ő vele, ezer közül egy sem felelhetne meg néki.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 Bölcs szívű és hatalmas erejű: ki szegülhetne ellene, hogy épségben maradjon?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 A ki hegyeket mozdít tova, hogy észre se veszik, és megfordítja őket haragjában.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 A ki kirengeti helyéből a földet, úgy hogy oszlopai megrepedeznek.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 A ki szól a napnak és az fel nem kél, és bepecsételi a csillagokat.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 A ki egymaga feszítette ki az egeket, és a tenger hullámain tapos.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 A ki teremtette a gönczölszekeret, a kaszás csillagot és a fiastyúkot és a délnek titkos tárait.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 A ki nagy dolgokat cselekszik megfoghatatlanul, és csudákat megszámlálhatatlanul.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Ímé, elvonul mellettem, de nem látom, átmegy előttem, de nem veszem észre.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Ímé, ha elragad valamit, ki akadályozza meg; ki mondhatja néki: Mit cselekszel?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 Ha az Isten el nem fordítja az ő haragját, alatta meghajolnak Ráháb czinkosai is.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 Hogyan felelhetnék hát én meg ő néki, és lelhetnék vele szemben szavakat?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 A ki, ha szinte igazam volna, sem felelhetnék néki; kegyelemért könyörögnék ítélő birámhoz.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Ha segítségül hívnám és felelne is nékem, még sem hinném, hogy szavamat fülébe vevé;
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 A ki forgószélben rohan meg engem, és ok nélkül megsokasítja sebeimet.
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 Nem hagyna még lélekzetet se vennem, hanem keserűséggel lakatna jól.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 Ha erőre kerülne a dolog? Ímé, ő igen erős; és ha ítéletre? Ki tűzne ki én nékem napot?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Ha igaznak mondanám magamat, a szájam kárhoztatna engem; ha ártatlannak: bűnössé tenne engemet.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Ártatlan vagyok, nem törődöm lelkemmel, útálom az életemet.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 Mindegy ez! Azért azt mondom: elveszít ő ártatlant és gonoszt!
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 Ha ostorával hirtelen megöl, neveti a bűntelenek megpróbáltatását.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 A föld a gonosz kezébe adatik, a ki az ő biráinak arczát elfedezi. Nem így van? Kicsoda hát ő?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 Napjaim gyorsabbak valának a kengyelfutónál: elfutának, nem láttak semmi jót.
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 Ellebbentek, mint a gyorsan járó hajók, miként zsákmányára csap a keselyű.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 Ha azt mondom: Nosza elfelejtem panaszomat, felhagyok haragoskodásommal és vidám leszek:
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 Megborzadok az én mindenféle fájdalmamtól; tudom, hogy nem találsz bűntelennek engem.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Rossz ember vagyok én! Minek fáraszszam hát magamat hiába?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Ha hóvízzel mosakodom is meg, ha szappannal mosom is meg kezeimet:
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Akkor is a posványba mártanál engem és az én ruháim is útálnának engem.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 Mert nem ember ő, mint én, hogy néki megfelelhetnék, és együtt pörbe állanánk.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 Nincs is közöttünk igazlátó, a ki kezét közbe vethesse kettőnk között!
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Venné csak el rólam az ő veszszejét, és az ő rettentésével ne rettegtetne engem:
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 Akkor szólanék és nem félnék tőle: mert nem így vagyok én magammal!
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
