Jób 6
1 Jób pedig felele, és monda:
Dar Iov a răspuns și a zis:
2 Oh, ha az én bosszankodásomat mérlegre vetnék, és az én nyomorúságomat vele együtt tennék a fontba!
De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
3 Bizony súlyosabb ez a tenger fövenyénél; azért balgatagok az én szavaim.
Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
4 Mert a Mindenható nyilai vannak én bennem, a melyeknek mérge emészti az én lelkemet, és az Istennek rettentései ostromolnak engem.
Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
5 Ordít-é a vadszamár a zöld füvön, avagy bőg-é az ökör az ő abrakja mellett?
Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
6 Vajjon ízetlen, sótalan étket eszik-é az ember; avagy kellemes íze van-é a tojásfehérnek?
Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
7 Lelkem iszonyodik érinteni is; olyanok azok nékem, mint a megromlott kenyér!
Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
8 Oh, ha az én kérésem teljesülne, és az Isten megadná, amit reménylek;
O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
9 És tetszenék Istennek, hogy összetörjön engem, megoldaná kezét, hogy szétvagdaljon engem!
Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
10 Még akkor lenne valami vigasztalásom; újjonganék a fájdalomban, a mely nem kimél, mert nem tagadtam meg a Szentnek beszédét.
Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 Micsoda az én erőm, hogy várakozzam; mi az én végem, hogy türtőztessem magam?!
Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
12 Kövek ereje-é az én erőm, avagy az én testem aczélból van-é?
Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
13 Hát nincsen-é segítség számomra; avagy a szabadulás elfutott-é tőlem?!
Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
14 A szerencsétlent barátjától részvét illeti meg, még ha elhagyja is a Mindenhatónak félelmét.
Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
15 Atyámfiai hűtlenül elhagytak mint a patak, a mint túláradnak medrükön a patakok.
Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
16 A melyek szennyesek a jégtől, a melyekben olvadt hó hömpölyög;
Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
17 Mikor átmelegülnek, elapadnak, a hőség miatt fenékig száradnak.
În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
18 Letérnek útjokról a vándorok; felmennek a sivatagba utánok és elvesznek.
Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
19 Nézegetnek utánok Téma vándorai; Sébának utasai bennök reménykednek.
Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
20 Megszégyenlik, hogy bíztak, közel mennek és elpirulnak.
Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
21 Így lettetek ti most semmivé; látjátok a nyomort és féltek.
Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
22 Hát mondtam-é: adjatok nékem valamit, és a ti jószágotokból ajándékozzatok meg engem?
Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
23 Szabadítsatok ki engem az ellenség kezéből, és a hatalmasok kezéből vegyetek ki engem?
Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
24 Tanítsatok meg és én elnémulok, s a miben tévedek, értessétek meg velem.
Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
25 Oh, mily hathatósak az igaz beszédek! De mit ostoroz a ti ostorozásotok?
Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
26 Szavak ostorozására készültök-é? Hiszen a szélnek valók a kétségbeesettnek szavai!
Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
27 Még az árvának is néki esnétek, és sírt ásnátok a ti barátotoknak is?!
Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
28 Most hát tessék néktek rám tekintenetek, és szemetekbe csak nem hazudom?
De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
29 Kezdjétek újra kérlek, ne legyen hamisság. Kezdjétek újra, az én igazságom még mindig áll.
Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
30 Van-é az én nyelvemen hamisság, avagy az én ínyem nem veheti-é észre a nyomorúságot?
Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
