Jób 4
1 És felele a témáni Elifáz, és monda:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Ha szólni próbálunk hozzád, zokon veszed-é? De hát ki bírná türtőztetni magát a beszédben?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Ímé sokakat oktattál, és a megfáradott kezeket megerősítetted;
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 A tántorgót a te beszédeid fentartották, és a reszkető térdeket megerősítetted;
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 Most, hogy rád jött a sor, zokon veszed; hogy téged ért a baj, elrettensz!
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Nem bizodalmad-é a te istenfélelmed, s nem reménységed-é utaidnak becsületessége?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Emlékezzél, kérlek, ki az, a ki elveszett ártatlanul, és hol töröltettek el az igazak?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 A mint én láttam, a kik hamisságot szántanak és gonoszságot vetnek, ugyanazt aratnak.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 Az Istennek lehelletétől elvesznek, az ő haragjának szelétől elpusztulnak.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 Az oroszlán ordítása, a sakál üvöltése, és az oroszlán-kölykök fogai megsemmisülnek.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 Az agg oroszlán elvész, ha nincs martaléka, a nőstény oroszlán kölykei elszélednek.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Szó lopódzék hozzám, s valami nesz üté meg abból fülemet.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 Éjjeli látásokon való töprengések között, mikor mély álom fogja el az embereket.
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Félelem szálla rám, és rettegés, s megreszketteté minden csontomat.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Valami szellem suhant el előttem, s testemnek szőre felborzolódék.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 Megálla, de ábrázatját föl nem ismerém, egy alak vala szemeim előtt, mély csend, és ilyen szót hallék:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 Vajjon a halandó igaz-é Istennél: az ő teremtője előtt tiszta-é az ember?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Ímé az ő szolgáiban sem bízhatik és az ő angyalaiban is talál hibát:
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 Mennyivel inkább a sárházak lakosaiban, a kiknek fundamentumok a porban van, és könnyebben szétnyomhatók a molynál?!
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 Reggeltől estig gyötrődnek, s a nélkül, hogy észrevennék, elvesznek örökre.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Ha kiszakíttatik belőlök sátoruk kötele, nem halnak-é meg, és pedig bölcsesség nélkül?
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
