Jób 37
1 Ezért remeg az én szívem, és csaknem kiszökik helyéből.
La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
2 Halljátok meg figyelmetesen az ő hangjának dörgését, és a zúgást, a mely az ő szájából kijön!
Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
3 Az egész ég alatt szétereszti azt, és villámát is a földnek széléig.
El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
4 Utána hang zendül, az ő fenségének hangjával mennydörög, s nem tartja vissza azt, ha szava megzendült.
După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
5 Isten az ő szavával csudálatosan mennydörög, és nagy dolgokat cselekszik, úgy hogy nem érthetjük.
Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
6 Mert azt mondja a hónak: Essél le a földre! És a zápor-esőnek és a zuhogó zápornak: Szakadjatok.
Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
7 Minden ember kezét lepecsétli, hogy megismerje minden halandó, hogy az ő műve.
El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
8 Akkor a vadállat az ő tanyájára húzódik, és az ő barlangjában marad.
Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
9 Rejtekéből előjön a vihar, és az északi szelektől a fagy.
Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
10 Isten lehellete által támad a jég, és szorul össze a víznek szélessége.
Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
11 Majd nedvességgel öntözi meg a felleget, s áttöri a borulatot az ő villáma.
De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
12 És az köröskörül forog az ő vezetése alatt, hogy mindazt megtegyék, a mit parancsol nékik, a föld kerekségének színén.
Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
13 Vagy ostorul, ha földjének úgy kell, vagy áldásul juttatja azt.
El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
14 Vedd ezt füledbe Jób, állj meg és gondold meg az Istennek csudáit.
Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
15 Megtudod-é, mikor rendeli azt rájok az Isten, hogy villanjon az ő felhőjének villáma?
Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
16 Tudod-é, hogy miként lebegnek a felhők, vagy a tökéletes tudásnak csudáit érted-é?
Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
17 Miképen melegülnek át ruháid, mikor nyugton van a föld a déli széltől?
Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
18 Vele együtt terjesztetted-é ki az eget, a mely szilárd, mint az aczéltükör?
Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
19 Mondd meg nékünk, mit szóljunk néki? A setétség miatt semmit sem kezdhetünk.
Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
20 Elbeszélik-é néki, ha szólok? Ha elmondaná valaki: bizony vége volna!
I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
21 Néha nem látják a napot, bár az égen ragyog; de szél fut át rajta és kiderül.
Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
22 Észak felől aranyszínű világosság támad, Isten körül félelmetes dicsőség.
Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
23 Mindenható! Nem foghatjuk meg őt; nagy az ő hatalma és ítélő ereje, és a tiszta igazságot el nem nyomja.
Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
24 Azért rettegjék őt az emberek; a kevély bölcsek közül nem lát ő egyet sem.
De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
