< Jób 31 >

1 Szövetségre léptem szemeimmel, és hajadonra mit sem ügyeltem.
Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?
2 És mi volt jutalmam Istentől felülről; vagy örökségem a Mindenhatótól a magasságból?
Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus și ce moștenire de la cel Atotputernic din înalt?
3 Avagy nem az istentelent illeti-é romlás, és nem a gonosztevőt-é veszedelem?
Nu este nimicire pentru cel stricat? Și o pedeapsă neobișnuită lucrătorilor nelegiuirii?
4 Avagy nem láthatta-é utaimat, és nem számlálhatta-é meg lépéseimet?
Nu vede el căile mele și nu numără toți pașii mei?
5 Ha én csalárdsággal jártam, vagy az én lábam álnokságra sietett:
Dacă am umblat în deșertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înșelăciune,
6 Az ő igazságának mérlegével mérjen meg engem, és megismeri Isten az én ártatlanságomat!
Să fiu cântărit într-o balanță dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.
7 Ha az én lépésem letért az útról és az én lelkem követte szemeimet, vagy kezeimhez szenny tapadt:
Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale și inima mea mi-a urmat ochii și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,
8 Hadd vessek én és más egye meg, és tépjék ki az én maradékaimat gyökerestől!
Atunci să seamăn și să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinați urmașii mei.
9 Ha az én szívem asszony után bomlott, és leselkedtem az én felebarátomnak ajtaján:
Dacă inima mea a fost înșelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
10 Az én feleségem másnak őröljön, és mások hajoljanak rája.
Atunci să macine soția mea pentru altul și alții să se aplece peste ea.
11 Mert gyalázatosság volna ez, és birák elé tartozó bűn.
Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire [c]e trebuie pedepsită de judecători.
12 Mert tűz volna ez, a mely pokolig emésztene, és minden jövedelmemet tövestől kiirtaná. (questioned)
Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire și care ar dezrădăcina tot venitul meu.
13 Ha megvetettem volna igazát az én szolgámnak és szolgálómnak, mikor pert kezdtek ellenem:
Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;
14 Mi tevő lennék, ha felkelne az Isten, és ha meglátogatna: mit felelnék néki?
Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde?
15 Nem az teremtette-é őt is, a ki engem teremtett anyám méhében; nem egyugyanaz formált-é bennünket anyánk ölében?
Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?
16 Ha a szegények kivánságát megtagadtam, és az özvegy szemeit epedni engedtem;
Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească;
17 És ha falatomat egymagam ettem meg, és az árva abból nem evett;
Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea;
18 Hiszen ifjúságom óta, mint atyánál nevekedett nálam, és anyámnak méhétől kezdve vezettem őt!
(Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele);
19 Ha láttam a ruhátlant veszni indulni, és takaró nélkül a szegényt;
Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,
20 Hogyha nem áldottak engem az ő ágyékai, és az én juhaim gyapjából fel nem melegedett;
Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,
21 Ha az árva ellen kezemet felemeltem, mert láttam a kapuban az én segítségemet;
Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,
22 A lapoczkájáról essék ki a vállam, és a forgócsontról szakadjon le karom!
Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os.
23 Hiszen úgy rettegtem Isten csapásától, és fensége előtt tehetetlen valék!
Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura.
24 Ha reménységemet aranyba vetettem, és azt mondtam az olvasztott aranynak: Én bizodalmam!
Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea;
25 Ha örültem azon, hogy nagy a gazdagságom, és hogy sokat szerzett az én kezem;
Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult,
26 Ha néztem a napot, mikor fényesen ragyogott, és a holdat, mikor méltósággal haladt,
Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,
27 És az én szívem titkon elcsábult, és szájammal megcsókoltam a kezemet:
Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,
28 Ez is biró elé tartozó bűn volna, mert ámítottam volna az Istent oda fent!
Și aceasta ar fi nelegiuire [ce trebuie] pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus.
29 Ha örvendeztem az engem gyűlölőnek nyomorúságán, és ugráltam örömömben, hogy azt baj érte;
Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit,
30 (De nem engedtem, hogy szájam vétkezzék azzal, hogy átkot kérjek az ő lelkére!)
Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.
31 Ha nem mondták az én sátorom cselédei: Van-é, a ki az ő húsával jól nem lakott?
Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați!
32 (A jövevény nem hált az utczán, ajtóimat az utas előtt megnyitám.)
Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului.
33 Ha emberi módon eltitkoltam vétkemet, keblembe rejtve bűnömet:
Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;
34 Bizony akkor tarthatnék a nagy tömegtől, rettegnem kellene nemzetségek megvetésétől; elnémulnék és az ajtón sem lépnék ki!
M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă?
35 Oh, bárcsak volna valaki, a ki meghallgatna engem! Ímé, ez a végszóm: a Mindenható feleljen meg nékem; és írjon könyvet ellenem az én vádlóm.
O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte.
36 Bizony én azt a vállamon hordanám, és korona gyanánt a fejemre tenném!
Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană.
37 Lépteimnek számát megmondanám néki, mint egy fejedelem, úgy járulnék hozzá!
I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el.
38 Ha földem ellenem kiáltott és annak barázdái együtt siránkoztak;
Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele [lui] în același fel se plâng,
39 Ha annak termését fizetés nélkül ettem, vagy gazdájának lelkét kioltottam:
Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața,
40 Búza helyett tövis teremjen és árpa helyett konkoly! Itt végződnek a Jób beszédei.
Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.

< Jób 31 >