Jób 30
1 Most pedig nevetnek rajtam, a kik fiatalabbak nálam a kiknek atyjokat az én juhaimnak komondorai közé sem számláltam volna.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 Mire való lett volna nékem még kezök ereje is? Rájok nézve a vénség elveszett!
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Szükség és éhség miatt összeaszottak, a kik a kopár földet futják, a sötét, sivatag pusztaságot.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 A kik keserű füvet tépnek a bokor mellett, és rekettyegyökér a kenyerök.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Az emberek közül kiűzik őket, úgy hurítják őket, mint a tolvajt.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Félelmetes völgyekben kell lakniok, a földnek és szikláknak hasadékaiban.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 A bokrok között ordítanak, a csalánok alatt gyülekeznek.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Esztelen legények, sőt becstelen fiak, a kiket kivertek az országból.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 És most ezeknek lettem gúnydalává, nékik levék beszédtárgyuk!
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Útálnak engem, messze távoznak tőlem, és nem átalanak pökdösni előttem.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Sőt leoldják kötelöket és bántalmaznak engem, és a zabolát előttem kivetik.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 Jobb felől ifjak támadnak ellenem, gáncsot vetnek lábaimnak, és ösvényt törnek felém, hogy megrontsanak.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Az én útamat elrontják, romlásomat öregbítik, nincsen segítség ellenök.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Mint valami széles résen, úgy rontanak elő, pusztulás között hömpölyögnek ide.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Rettegések fordultak ellenem, mint vihar űzik el tisztességemet, boldogságom eltünt, mint a felhő.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 Mostan azért enmagamért ontja ki magát lelkem; nyomorúságnak napjai fognak meg engem.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 Az éjszaka meglyuggatja csontjaimat bennem, és nem nyugosznak az én inaim.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 A sok erőlködés miatt elváltozott az én ruházatom; úgy szorít engem, mint a köntösöm galléra.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 A sárba vetett engem, hasonlóvá lettem porhoz és hamuhoz.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Kiáltok hozzád, de nem felelsz; megállok és csak nézel reám!
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Kegyetlenné változtál irántam; kezed erejével harczolsz ellenem.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Felemelsz, szélnek eresztesz engem, és széttépsz engem a viharban.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Hiszen tudtam, hogy visszatérítesz engem a halálba, és a minden élő gyülekező házába;
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 De a roskadóban levő ne nyujtsa-é ki kezét? Avagy ha veszendőben van, ne kiáltson-é segítségért?
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Avagy nem sírtam-é azon, a kinek kemény napja volt; a szűkölködő miatt nem volt-é lelkem szomorú?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Bizony jót reméltem és rossz következék, világosságot vártam és homály jöve.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Az én bensőm forr és nem nyugoszik; megrohantak engem a nyomorúságnak napjai.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Feketülten járok, de nem a nap hősége miatt; felkelek a gyülekezetben és kiáltozom.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Atyjok fiává lettem a sakáloknak, és társokká a strucz madaraknak.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Bőröm feketülten hámlik le rólam, és csontom elég a hőség miatt.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Hegedűm sírássá változék, sípom pedig jajgatók szavává.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
