Jób 3
1 Ezután megnyitá Jób az ő száját, és megátkozá az ő napját.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 És szóla Jób, és monda:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Veszszen el az a nap, a melyen születtem, és az az éjszaka, a melyen azt mondták: fiú fogantatott.
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Az a nap legyen sötétség, ne törődjék azzal az Isten onnét felül, és világosság ne fényljék azon.
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Tartsa azt fogva sötétség és a halál árnyéka; a felhő lakozzék rajta, nappali borulatok tegyék rettenetessé.
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Az az éjszaka! Sűrű sötétség fogja be azt; ne soroztassék az az esztendőnek napjaihoz, ne számláltassék a hónapokhoz.
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Az az éjszaka! Legyen az magtalan, ne legyen örvendezés azon.
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Átkozzák meg azt, a kik a nappalt átkozzák, a kik bátrak felingerelni a leviathánt.
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Sötétüljenek el az ő estvéjének csillagai; várja a világosságot, de az ne legyen, és ne lássa a hajnalnak pirját!
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Mert nem zárta be az én anyám méhének ajtait, és nem rejtette el szemeim elől a nyomorúságot.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Mért is nem haltam meg fogantatásomkor; mért is ki nem multam, mihelyt megszülettem?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Mért vettek fel engem térdre, és mért az emlőkre, hogy szopjam?!
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Mert most feküdném és nyugodnám, aludnám és akkor nyugton pihenhetnék –
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 Királyokkal és az ország tanácsosaival, a kik magoknak kőhalmokat építenek.
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 Vagy fejedelmekkel, a kiknek aranyuk van, a kik ezüsttel töltik meg házaikat.
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 Vagy mért nem lettem olyan, mint az elásott, idétlen gyermek, mint a világosságot sem látott kisdedek?
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Ott a gonoszok megszünnek a fenyegetéstől, és ott megnyugosznak, a kiknek erejök ellankadt.
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 A foglyok ott mind megnyugosznak, nem hallják a szorongatónak szavát.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Kicsiny és nagy ott egyenlő, és a szolga az ő urától szabad.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Mért is ad Isten a nyomorultnak világosságot, és életet a keseredett szivűeknek?
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 A kik a halált várják, de nem jön az, és szorgalmasabban keresik mint az elrejtett kincset.
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 A kik nagy örömmel örvendeznek, vigadnak, mikor megtalálják a koporsót.
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 A férfiúnak, a ki útvesztőbe jutott, és a kit az Isten bekerített köröskörül.
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Mert kenyerem gyanánt van az én fohászkodásom, és sóhajtásaim ömölnek, mint habok.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 Mert a mitől remegve remegtem, az jöve reám, és a mitől rettegtem, az esék rajtam.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Nincs békességem, sem nyugtom, sem pihenésem, mert nyomorúság támadt reám.
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
