Jób 19
1 Felele pedig Jób, és monda:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Meddig búsítjátok még a lelkemet, és kínoztok engem beszéddel?
Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
3 Tízszer is meggyaláztatok már engem; nem pirultok, hogy így erősködtök ellenem?
De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
4 Még ha csakugyan tévedtem is, tévedésem énmagamra hárul.
Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
5 Avagy csakugyan pöffeszkedni akartok ellenem, és feddődni az én gyalázatom felett?
Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
6 Tudjátok meg hát, hogy Isten alázott meg engem, és az ő hálójával ő vett engem körül.
Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
7 Ímé, kiáltozom az erőszak miatt, de meg nem hallgattatom, segélyért kiáltok, de nincsen igazság.
Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
8 Utamat úgy elgátolta, hogy nem mehetek át rajta, és az én ösvényemre sötétséget vetett.
Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
9 Tisztességemből kivetkőztetett, és fejemnek koronáját elvevé.
M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
10 Megronta köröskörül, hogy elveszszek, és reménységemet, mint a fát, letördelé.
M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
11 Felgerjesztette haragját ellenem, és úgy bánt velem, mint ellenségeivel.
El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
12 Seregei együtt jövének be és utat csinálnak ellenem, és az én sátorom mellett táboroznak.
Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
13 Atyámfiait távol űzé mellőlem, barátaim egészen elidegenedtek tőlem.
A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
14 Rokonaim visszahúzódtak, ismerőseim pedig elfelejtkeznek rólam.
Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
15 Házam zsellérei és szolgálóim idegennek tartanak engem, jövevény lettem előttök.
Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
16 Ha a szolgámat kiáltom, nem felel, még ha könyörgök is néki.
L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
17 Lehelletem idegenné lett házastársam előtt, s könyörgésem az én ágyékom magzatai előtt.
Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
18 Még a kisdedek is megvetnek engem, ha fölkelek, ellenem szólnak nékem.
Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
19 Megútált minden meghitt emberem; a kiket szerettem, azok is ellenem fordultak.
Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
20 Bőrömhöz és húsomhoz ragadt az én csontom, csak fogam húsával menekültem meg.
Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
21 Könyörüljetek rajtam, könyörüljetek rajtam, oh ti barátaim, mert az Isten keze érintett engem!
Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
22 Miért üldöztök engem úgy, mint az Isten, és mért nem elégesztek meg a testemmel?
De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
23 Oh, vajha az én beszédeim leirattatnának, oh, vajha könyvbe feljegyeztetnének!
De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
24 Vasvesszővel és ónnal örökre kősziklába metszetnének!
De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
25 Mert én tudom, hogy az én megváltóm él, és utoljára az én porom felett megáll.
Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
26 És miután ezt a bőrömet megrágják, testem nélkül látom meg az Istent.
Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
27 A kit magam látok meg magamnak; az én szemeim látják meg, nem más. Az én veséim megemésztettek én bennem;
Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
28 Mert ezt mondjátok: Hogyan fogjuk őt üldözni! látva, hogy a dolog gyökere én bennem rejlik.
Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
29 Féljetek a fegyvertől, mert a fegyver a bűnök miatt való büntetés, hogy megtudjátok, hogy van ítélet!
Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
