Jób 16
1 Felele pedig Jób, és monda:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Efféle dolgokat sokat hallottam. Nyomorult vigasztalók vagytok ti mindnyájan!
Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
3 Vége lesz-é már a szeles beszédeknek, avagy mi ingerel téged, hogy így felelsz?
Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
4 Én is szólhatnék úgy mint ti, csak volna a ti lelketek az én lelkem helyén! Szavakat fonhatnék össze ellenetek; csóválhatnám miattatok a fejemet;
Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
5 Erősíthetnélek titeket csak a szájammal és ajakim mozgása kevesbítené fájdalmatokat.
Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
6 Ha szólnék is, nem kevesbbednék a keserűségem; ha veszteglek is: micsoda távozik el tőlem?
Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
7 Most pedig már fáraszt engemet. Elpusztítád egész házam népét.
Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
8 Hogy összenyomtál engem, ez bizonyság lett; felkelt ellenem az én ösztövérségem is, szemtől-szembe bizonyít ellenem.
Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
9 Haragja széttépett és üldöz engem. Fogait csikorgatta rám, ellenségemként villogtatja felém tekintetét.
Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
10 Feltátották ellenem szájokat, gyalázatosan arczul csapdostak engem, összecsődültek ellenem.
Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
11 Adott engem az Isten az álnoknak, és a gonoszok kezébe ejte engemet.
Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
12 Csendességben valék, de szétszaggata engem; nyakszirten ragadott és szétzúzott engem, czéltáblává tűzött ki magának.
Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
13 Körülvettek az ő íjászai; veséimet meghasítja és nem kimél; epémet a földre kiontja.
Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
14 Rést rés után tör rajtam, és rám rohan, mint valami hős.
Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
15 Zsák-ruhát varrék az én fekélyes bőrömre, és a porba fúrtam be az én szarvamat.
Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
16 Orczám a sírástól kivörösödött, szempilláimra a halál árnyéka szállt;
Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
17 Noha erőszakosság nem tapad kezemhez, és az én imádságom tiszta.
Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
18 Oh föld, az én véremet el ne takard, és ne legyen hely az én kiáltásom számára!
Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
19 Még most is ímé az égben van az én bizonyságom, és az én tanuim a magasságban!
De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
20 Csúfolóim a saját barátaim, azért az Istenhez sír fel az én szemem,
Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
21 Hogy ítélje meg az embernek Istennel, és az ember fiának az ő felebarátjával való dolgát.
O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
22 Mert a kiszabott esztendők letelnek, és én útra kelek és nem térek vissza.
Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
