Jób 14
1 Az asszonytól született ember rövid életű és háborúságokkal bővelkedő.
Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
2 Mint a virág, kinyílik és elhervad, és eltünik, mint az árnyék és nem állandó.
Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
3 Még az ilyen ellen is felnyitod-é szemeidet, tennen magaddal törvénybe állítasz-é engem?
Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
4 Ki adhat tisztát a tisztátalanból? Senki.
Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5 Nincsenek-é meghatározva napjai? Az ő hónapjainak számát te tudod; határt vetettél néki, a melyet nem hághat át.
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6 Fordulj el azért tőle, hogy nyugodalma legyen, hogy legyen napjában annyi öröme, mint egy béresnek.
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7 Mert a fának van reménysége; ha levágják, ismét kihajt, és az ő hajtásai el nem fogynak.
Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
8 Még ha megaggodik is a földben a gyökere, és ha elhal is a porban törzsöke:
Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 A víznek illatától kifakad, ágakat hajt, mint a csemete.
Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
10 De ha a férfi meghal és elterül; ha az ember kimúlik, hol van ő?
Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
11 Mint a víz kiapad a tóból, a patak elapad, kiszárad:
Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12 Úgy fekszik le az ember és nem kél fel; az egek elmúlásáig sem ébrednek, nem költetnek föl az ő álmukból.
Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13 Vajha engem a holtak országában tartanál; rejtegetnél engemet addig, a míg elmúlik a te haragod; határt vetnél nékem, azután megemlékeznél rólam! (Sheol h7585)
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
14 Ha meghal az ember, vajjon feltámad-é? Akkor az én hadakozásom minden idejében reménylenék, míglen elkövetkeznék az én elváltozásom.
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15 Szólítanál és én felelnék néked, kivánkoznál a te kezednek alkotása után.
Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
16 De most számlálgatod az én lépéseimet, és nem nézed el az én vétkeimet!
Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17 Gonoszságom egy csomóba van lepecsételve, és hozzáadod bűneimhez.
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
18 Még a hegy is szétomlik, ha eldől; a szikla is elmozdul helyéről;
Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19 A köveket lekoptatja a víz, a földet elsodorja annak árja: az ember reménységét is úgy teszed semmivé.
Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
20 Hatalmaskodol rajta szüntelen és ő elmegy; megváltoztatván az arczát, úgy bocsátod el őt.
Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
21 Ha tisztesség éri is fiait, nem tudja; ha megszégyenülnek, nem törődik velök.
Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
22 Csak őmagáért fáj még a teste, és a lelke is őmagáért kesereg.
Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
