Jób 13
1 Ímé, mindezeket látta az én szemem, hallotta az én fülem és megértette.
Iată, ochiul meu le-a văzut toate acestea, urechea mea a auzit și le-a înțeles.
2 A mint ti tudjátok, úgy tudom én is, és nem vagyok alábbvaló nálatok.
Ce cunoașteți voi, cunosc și eu; nu vă sunt inferior.
3 Azonban én a Mindenhatóval akarok szólani; Isten előtt kivánom védeni ügyemet.
Cu siguranță aș vorbi celui Atotputernic și doresc să mă judec cu Dumnezeu.
4 Mert ti hazugságnak mesterei vagytok, és mindnyájan haszontalan orvosok.
Dar voi sunteți făuritori de minciuni, toți sunteți doctori de nimic.
5 Vajha legalább mélyen hallgatnátok, az még bölcseségtekre lenne.
O, de ați tăcea de tot! Aceasta v-ar fi înțelepciunea.
6 Halljátok meg, kérlek, az én feddőzésemet, és figyeljetek az én számnak pörlekedéseire.
Auziți acum întâmpinarea mea și dați ascultare la pledoariile buzelor mele.
7 Az Isten kedvéért szóltok-é hamisságot, és ő érette szóltok-é csalárdságot?
Veți vorbi stricat pentru Dumnezeu? Și veți vorbi înșelător pentru el?
8 Az ő személyére néztek-é, ha Isten mellett tusakodtok?
Veți fi părtinitorii lui? Vă veți lupta de partea lui Dumnezeu?
9 Jó lesz-é az, ha egészen kiismer benneteket, avagy megcsalhatjátok-é őt, a mint megcsalható az ember?
Este bine ca el să vă cerceteze? Sau așa cum un om batjocorește pe altul, îl batjocoriți pe el?
10 Keményen megbüntet, ha titkon vagytok is személyválogatók.
El cu siguranță vă va mustra, dacă părtiniți în ascuns.
11 Az ő fensége nem rettent-é meg titeket, a tőle való félelem nem száll-é rátok?
Nu vă va înfrica măreția lui? Și nu va cădea peste voi groaza lui?
12 A ti emlékezéseitek hamuba írott példabeszédek, a ti menedékváraitok sárvárak.
Amintirile voastre sunt ca cenușa, trupurile voastre ca trupuri de lut.
13 Hallgassatok, ne bántsatok: hadd szóljak én, akármi essék is rajtam.
Tăceți, lăsați-mă în pace, ca să vorbesc și să vină peste mine ce va veni.
14 Miért szaggatnám fogaimmal testemet, és miért szorítanám markomba lelkemet?
Pentru ce să îmi iau carnea în dinți și să îmi pun viața în mâna mea?
15 Ímé, megöl engem! Nem reménylem; hiszen csak utaimat akarom védeni előtte!
Chiar dacă m-ar ucide, totuși mă voi încrede în el; dar îmi voi apăra căile înaintea lui.
16 Sőt az lesz nékem segítségül, hogy képmutató nem juthat elébe.
El de asemenea va fi salvarea mea, căci un fățarnic nu va veni înaintea lui.
17 Hallgassátok meg figyelmetesen az én beszédemet, vegyétek füleitekbe az én mondásomat.
Cu urechile voastre, ascultați cu atenție cuvântul meu și vorbirea mea.
18 Ímé, előterjesztem ügyemet, tudom, hogy nékem lesz igazam.
Priviți acum, mi-am rânduit cauza; știu că voi fi declarat drept.
19 Ki az, a ki perelhetne velem? Ha most hallgatnom kellene, úgy kimulnék.
Cine este cel ce se va certa cu mine? Pentru că acum, dacă îmi țin limba, îmi voi da duhul.
20 Csak kettőt ne cselekedj velem, szined elől akkor nem rejtőzöm el.
Numai două lucruri nu îmi face; atunci nu mă voi ascunde de tine.
21 Vedd le rólam kezedet, és a te rettentésed ne rettentsen engem.
Retrage-ți mâna de la mine și să nu mă înspăimânte groaza ta.
22 Azután szólíts és én felelek, avagy én szólok hozzád és te válaszolj.
Atunci cheamă și voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc iar tu răspunde-mi.
23 Mennyi bűnöm és vétkem van nékem? Gonoszságomat és vétkemet add tudtomra!
Cât de multe sunt nelegiuirile și păcatele mele? Fă-mă să cunosc fărădelegea mea și păcatul meu.
24 Mért rejted el arczodat, és tartasz engemet ellenségedül?
Pentru ce îți ascunzi fața și mă socotești ca dușmanul tău?
25 A letépett falevelet rettegteted-é, és a száraz pozdorját üldözöd-é?
Vei zdrobi o frunză purtată încoace și încolo? Și vei urmări tu miriștea uscată?
26 Hogy ily sok keserűséget szabtál reám, és az én ifjúságomnak vétkét örökölteted velem?!
Căci tu scrii lucruri amare împotriva mea și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele.
27 Hogy békóba teszed lábaimat, vigyázol minden én utamra, és vizsgálod lábomnak nyomait?
De asemenea îmi pui picioarele în butuci și privești îndeaproape la toate cărările mele; tu pui o urmă pe călcâiele picioarelor mele.
28 Az pedig elsenyved, mint a redves fa, mint ruha, a melyet moly emészt.
Și el, ca un lucru putred, se mistuie, ca o haină mâncată de molii.
