1 Mózes 48

1 És lőn ezek után, megmondák Józsefnek: Ímé a te atyád beteg; és elvivé magával az ő két fiát Manassét és Efraimot.

Şi s-a întâmplat, după aceste lucruri, că i s-a spus lui Iosif: Iată, tatăl tău este bolnav; iar el a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim.

2 És tudtára adák Jákóbnak, mondván: Ímé a te fiad József hozzád jő; és összeszedé erejét Izráel, s felüle az ágyon.

Şi i s-a spus lui Iacob, zicând: Iată, fiul tău, Iosif, vine la tine; şi Israel s-a întărit şi a şezut pe pat.

3 És monda Jákób Józsefnek: A mindenható Isten megjelenék nékem Lúzban, a Kanaán földén, és megálda engem.

Şi Iacob i-a spus lui Iosif: Dumnezeu cel Atotputernic mi s-a arătat la Luz, în ţara lui Canaan, şi m-a binecuvântat.

4 És monda nékem: Ímé én megszaporítlak és megsokasítlak és népek sokaságává teszlek téged, s ezt a földet te utánnad a te magodnak adom örök birtokul.

Şi mi-a spus: Iată, te voi face roditor şi te voi înmulţi şi voi face din tine o mulţime de popoare; şi voi da această ţară seminţei tale după tine ca stăpânire veşnică.

5 Most tehát a te két fiad, a kik néked Égyiptom földén annakelőtte születtek, hogy én hozzád jöttem vala Égyiptomba, az enyéim; Efraim és Manasse, akár csak Rúben és Simeon, az enyéim lesznek.

Şi acum cei doi fii ai tăi, Efraim şi Manase, care ţi s-au născut în ţara Egiptului înainte să vin la tine în Egipt, sunt ai mei; ca Ruben şi Simeon, vor fi ai mei.

6 Ama szülötteid pedig, kiket ő utánok nemzettél, tiéid lésznek, és az ő bátyjaik nevéről neveztessenek az ő örökségökben.

Şi urmaşii tăi, pe care îi naşti după ei, vor fi ai tăi şi vor fi chemaţi după numele fraţilor lor în moştenirea lor.

7 Mert mikor Mésopotámiából jövék, meghala mellettem Rákhel Kanaán földén az úton, mikor még egy dűlőföldre valék Efratától, és eltemetém őt ott az Efratába (azaz Bethlehembe) vezető úton.

Şi cât despre mine, când eu am venit din Padan, Rahela a murit lângă mine în ţara lui Canaan, pe cale, pe când nu era decât o bucată de drum până să ajungem la Efrata; şi eu am îngropat-o acolo, pe calea Efratei, care este Betleem.

8 És meglátá Izráel a József fiait és monda: Kicsodák ezek?

Şi Israel a privit pe fiii lui Iosif şi a spus: Cine sunt aceştia?

9 József pedig monda az ő atyjának: Az én fiaim, kiket Isten itt adott nékem. És monda: Hozd ide őket hozzám, hadd áldjam meg.

Şi Iosif a spus tatălui său: Ei sunt fiii mei, pe care Dumnezeu mi i-a dat în acest loc. Iar el a spus: Adu-i la mine, te rog şi îi voi binecuvânta.

10 Mert Izráelnek szemei meghomályosodának a vénség miatt, és nem láthat vala. Közel vivé tehát őket hozzá, ő pedig megcsókolgatá és megölelgeté őket.

Acum ochii lui Israel erau slabi din cauza vârstei, aşa că nu putea vedea. Şi i-a adus aproape de el; şi i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat.

11 És monda Izráel Józsefnek: Nem gondoltam, hogy orczádat megláthassam, és íme az Isten megengedte látnom magodat is.

Şi Israel i-a spus lui Iosif: Nu mă gândisem să văd faţa ta; şi, iată, Dumnezeu mi-a arătat de asemenea sămânţa ta.

12 Akkor kivevé József azokat az ő atyjának térdei közül, és leborula arczczal a földre.

Şi Iosif i-a scos dintre genunchii săi şi s-a prosternat el însuşi cu faţa lui la pământ.

13 És fogá József mindkettejöket, Efraimot jobbkezével Izráel balkeze felől; Manassét pedig balkezével Izráelnek jobbkeze felől és közel vivé őket hozzá.

Şi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim în mâna sa dreaptă, spre mâna stângă a lui Israel, şi pe Manase în mâna sa stângă, spre mâna dreaptă a lui Israel, şi i-a apropiat de el.

14 Izráel pedig kinyujtá az ő jobbkezét és rátevé Efraim fejére, pedig ő a kisebbik vala, az ő balkezét pedig Manasse fejére. Tudva tevé így kezeit, mert az elsőszülött Manasse vala.

Şi Israel a întins mâna sa dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai tânăr, şi mâna sa stângă peste capul lui Manase, punând mâinile sale în mod voit astfel; fiindcă Manase era întâiul născut.

15 És megáldá Józsefet s monda: Az Isten, a kinek előtte jártak az én atyáim Ábrahám és Izsák; az Isten a ki gondomat viselte, a mióta vagyok, mind e napig:

Şi a binecuvântat pe Iosif şi a spus: Dumnezeu, înaintea căruia părinţii mei, Avraam şi Isaac, au umblat, Dumnezeul care m-a hrănit cât a fost viaţa mea de lungă până în această zi,

16 Amaz Angyal, ki megszabadított engem minden gonosztól, áldja meg e gyermekeket, és viseljék az én nevemet és az én atyáimnak Ábrahámnak és Izsáknak nevét, és mint a halak szaporodjanak e földön.

Îngerul care m-a răscumpărat din tot răul, să binecuvânteze băieţii; şi numele meu să fie chemat peste ei şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac; şi ei să devină o mulţime în mijlocul pământului.

17 Látván pedig József, hogy az ő atyja jobbkezét Efraim fejére tevé, nem tetszék néki, és megfogá atyja kezét, hogy Efraim fejéről Manasse fejére tegye át.

Şi când Iosif a văzut că tatăl său a pus mâna sa dreaptă peste capul lui Efraim, aceasta nu i-a plăcut; şi a apucat mâna tatălui său, să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.

18 És monda József az ő atyjának: Nem úgy atyám; mert ez az elsőszülött, ennek fejére tedd jobb kezedet.

Şi Iosif a spus tatălui său: Nu aşa tată, fiindcă acesta este întâiul născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui.

19 Nem akará pedig az atyja és monda: Tudom fiam, tudom, ő is néppé lesz, ő is megnevekedik; de az ő öccse nálánál inkább megnevekedik, és az ő magja népek sokaságává lesz.

Dar tatăl său a refuzat şi a spus: Ştiu aceasta fiul meu, o ştiu, el de asemenea va deveni un popor şi el de asemenea va fi mare; dar cu adevărat, fratele lui mai tânăr va fi mai mare decât el şi sămânţa lui va deveni o mulţime de naţiuni.

20 És megáldá őket azon a napon, mondván: Ha áld, téged említsen Izráel, mondván: Az Isten téged olyanná tégyen mint Efraimot s Manassét. És Efraimot eleibe tevé Manassénak.

Şi i-a binecuvântat în acea zi, spunând: În tine Israel va binecuvânta, zicând: Dumnezeu să te facă pe tine ca pe Efraim şi ca pe Manase; şi a aşezat pe Efraim înaintea lui Manase.

21 És mondá Izráel Józsefnek: Ímé én meghalok, de az Isten veletek lesz és vissza visz titeket a ti atyáitok földére.

Şi Israel i-a spus lui Iosif: Iată, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu tine şi te va aduce din nou în ţara părinţilor tăi.

22 Én pedig adok néked egy osztályrészt a te atyádfiainak része felett, melyet az Emoreustól vettem fegyveremmel és kézívemmel.

Mai mult, ţi-am dat o porţie mai mult decât fraţilor tăi, pe care i-am scos din mâna amoritului cu sabia mea şi cu arcul meu.