Zsoltárok 95

1 Jertek, ujjongjunk az Örökkévalónak, riadjunk üdvünk sziklájának.

Veniți să cântăm DOMNULUI, să înălțăm sunet de bucurie stâncii salvării noastre.

2 Járuljunk szine elé hálaszóval, dalokkal riadjunk neki!

Să venim înaintea lui cu mulțumire și să îi înălțăm sunet de bucurie cu psalmi.

3 Mert nagy Isten az Örökkévaló s nagy király mind az istenek fölött;

Căci DOMNUL este un Dumnezeu mare și un Împărat mare deasupra tuturor dumnezeilor.

4 kinek kezében vannak a föld mélységei, s övéi a hegyek magasságai;

În mâna lui sunt adâncurile pământului; puterea dealurilor este de asemenea a lui.

5 kié a tenger, s ő készítette, s a szárazföldet kezei alkották.

Marea este a lui și el a făcut-o, și mâinile lui au format uscatul.

6 Jőjjetek, boruljunk le s hajoljunk meg, térdeljünk az Örökkévaló, a mi teremtőnk előtt.

Veniți să ne închinăm și să ne prosternăm, să îngenunchem înaintea DOMNULUI, făcătorul nostru.

7 Mert Ő a mi Istenünk, s mi legelésének népe és kezének juhai – e napon vajha hallgatnátok szavára.

Pentru că el este Dumnezeul nostru; și noi suntem poporul pășunii sale și oile mâinii sale. Astăzi dacă îi veți auzi vocea,

8 Ne keményítsétek meg szíveteket mint Meribánál, mint Massza napján a pusztában,

Nu vă împietriți inimile, ca în provocare și ca în ziua ispitirii în pustie,

9 a hol megkisértettek engem őseitek, próbára tettek, bár látták cselekvésemet.

Când părinții voștri m-au ispitit, m-au încercat și au văzut lucrarea mea.

10 Negyven évig undorodtam a nemzedéktől s mondtam: tévelygő szívűek népe ők, s ők nem ismerik utjaimat;

Patruzeci de ani această generație m-a mâhnit și am spus: Acesta este un popor care se rătăcește în inima lor și nu au cunoscut căile mele.

11 úgy hogy megesküdtem haragomban: nem fognak bemenni nyugvó helyembe!

Lor le-am jurat în furia mea că nu vor intra în odihna mea.