Zsoltárok 88
1 Ének, zsoltár. Kórach fiaitól. A karmesternek, Máchalát szerint, éneklésre. Oktató dal az ezráchi Hémántól. Örökkévaló, segítségem Istene, nappal kiáltok, meg éjjel teelőtted;
O cântare sau un psalm pentru fiii lui Core, mai marelui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman ezrahitul. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
2 jusson eléd imádságom, hajlítsd füledet fohászkodásomra.
Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
Fiindcă sufletul meu este plin de tulburări și viața mea se apropie de mormânt. (Sheol h7585)
4 Azokhoz számíttattam, kik a gödörbe szállnak, olyan lettem mint erő nélkül levő férfi
Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
5 a holtak között, odavetve, miként megölöttek, sírban fekvők, kikről nem emlékezel többé, hisz ők elszakíttattak kezedtől.
Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
6 Helyeztél engem a legal só gödörbe, sötétségbe, mélységbe.
M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7 Haragod reám eresztette súlyát, és mind a hullámaiddal sújtottál. Széla.
Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. (Selah)
8 Eltávolítottad ismerőseimet tőlem, utálattá tettél engem nekik, elzárva vagyok, nem juthatok ki.
Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
9 Szemem elepedt a nyomortól, hívtalak téged, Örökkévaló, mindennap, kiterjesztettem hozzád kezeimet.
Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
10 A holtaknak teszel-e csodát, avagy árnyak kelnek-e föl, magasztalnak-e téged? Széla.
Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? (Selah)
11 Elbeszélik-e a sírban szeretetedet, hűségedet az enyészetben?
Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
12 Ismerik-e a sötétségben csodádat, és igazságodat a feledés országában?
Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
13 Én pedig hozzád, oh Örökkévaló, fohászkodtam és reggel elédbe jut imádságom.
Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
14 Miért, oh Örökkévaló, veted el lelkemet, rejted el arczodat előlem?
DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
15 Szegény vagyok én és sínylődő ifjuságtól fogva, viselem ijedelmeidet, oda vagyok.
Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
16 Elvonulnak fölöttem föllobbanásaid, rettentéseid megsemmisítettek engem.
Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
17 Körülvettek mint a víz egész nap, közrefogtak engem egyaránt.
Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
18 Eltávolítottál tőlem barátot és társat, ismerőseim – csupa sötétség.
Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.
