Zsoltárok 2

1 Miért csődültek a népek, és gondolnak hiábavalót a nemzetek,

Pentru ce se înfurie păgânii și își închipuie popoarele deșertăciune?

2 összeállanak a föld királyai, és együtt tanakodnak a fejedelmek az Örökkévaló és az ő fölkentje ellen?

Împărații pământului se ridică și conducătorii țin sfat împreună împotriva DOMNULUI și împotriva unsului său, spunând:

3 Szakítsuk szét kötelékeiket, s vessük le magunkról bilincseiket!

Să le rupem în bucăți legăturile și să le aruncăm funiile de la noi.

4 Az égben trónoló nevet, az Úr gúnyolódik rajtuk,

Cel ce șade în ceruri va râde; Domnul îi va lua în derâdere.

5 akkor beszél hozzájuk haragjában és hevében megrettenti őket:

Apoi le va vorbi în furia lui și îi va chinui în aprinderea sa.

6 Hisz én iktattam be királyomat Cziónon, az én szent hegyemen. –

Totuși, eu mi-am înălțat pe împăratul peste muntele meu sfânt al Sionului.

7 Hadd adok hírt törvényről! Az Örökkévaló szólt hozzám: fiam vagy, én ma szülőd lettem.

Voi vesti hotărârea, DOMNUL mi-a spus: Tu ești Fiul meu; astăzi te-am născut.

8 Kérj tőlem, s majd adok nemzeteket birtokodul s tulajdonodul a földnek végeit;

Cere-mi și îți voi da păgânii drept moștenire și cele mai îndepărtate margini ale pământului drept stăpânire.

9 majd megtöröd őket vaspálczával, mint a fazekasedényt szétzúzod őket!

Tu îi vei zdrobi cu un toiag de fier și îi vei sparge în bucăți ca pe vasul unui olar.

10 Most tehát királyok, térjetek észre, okuljatok, földnek birái;

De aceea fiți înțelepți împăraților; instruiți-vă voi judecători ai pământului.

11 szolgáljátok az Örökkévalót félelemben és ujjongjatok remegés közt.

Serviți DOMNULUI cu teamă și bucurați-vă tremurând.

12 Hódoljatok a fiúnak, nehogy haragudjék s elvesznétek az úton; mert kevés híján felgyúl a haragja. Boldogok mind, kik benne keresnek menedéket!

Sărutați pe Fiul ca să nu se mânie și să pieriți pe cale, când furia lui abia s-a aprins. Binecuvântați sunt toți cei ce își pun încrederea în el.