Zsoltárok 129

1 Zarándoklás éneke. Sokat szorongattak engem ifjúkorom óta – mondja csak Izraél –

O cântare a treptelor. De multe ori m-au chinuit din tinerețea mea, să spună acum Israel:

2 sokat szorongattak engem ifjúkorom óta, még sem bírtak velem!

De multe ori m-au chinuit din tinerețea mea, totuși nu m-au învins.

3 Hátamon szántottak a szántók, hosszúra húzták barázdájukat.

Plugarii au arat pe spatele meu, și-au lungit brazdele.

4 Az Örökkévaló igazságos: szétvágta a gonoszok kötelét.

DOMNUL este drept, el a tăiat în bucăți frânghiile celor stricați.

5 Szégyent valljanak és hátráljanak meg mind a Czión gyűlölői;

Să fie încurcați și întorși înapoi toți cei ce urăsc Sionul.

6 legyenek mint a háztetők fűve, mely mielőtt kitépik, elszáradt;

Să fie pe acoperișul casei ca iarba, care se ofilește înainte de a crește,

7 melylyel nem töltötte meg markát az arató, sem ölét a kévekötő,

Cu care cosașul nu își umple mâna, nici sânul său cel ce leagă snopii.

8 s nem mondták az arra menők: az Örökkévaló áldása reátok! Áldunk titeket az Örökkévaló nevében!

Nici trecătorii nu spun: Binecuvântarea DOMNULUI fie peste voi; vă binecuvântăm în numele DOMNULUI.