Zsoltárok 120

1 Zarándoklás éneke. Szorultságomban az Örökkévalóhoz kiáltottam föl és ő meghallgatott engem.

O cântare a treptelor. În strâmtorarea mea am strigat către DOMNUL și el m-a ascultat.

2 Örökkévaló, mentsd meg lelkemet hazug ajaktól, csalárdság nyelvétől!

Scapă-mi sufletul, DOAMNE, de buzele mincinoase și de limba înșelătoare.

3 Mit ad neked és mit gyarapit neked a csalárdság nyelve?

Ce ți se va da? Sau ce ți se va face, limbă mincinoasă?

4 Vitéznek élesített nyilai, meg rekettyének parazsa!

Săgeți ascuțite ale celui tare, cu cărbuni de ienupăr.

5 Jaj nekem, hogy Mésekhnél tartózkodtam, lakoztam Kédár sátrai mellett!

Vai mie, că locuiesc temporar în Meșec, că locuiesc în corturile Chedarului.

6 Sokat lakozott a lelkem a béke gyülölői mellett.

Sufletul meu a locuit mult cu cel ce urăște pacea.

7 Én merő béke vagyok; de midőn beszélek, ők harczra készek.

Eu sunt pentru pace, dar când vorbesc eu, ei sunt pentru război.