Jeremiás sir 5
1 Emlékezzél meg, mi lett velünk, tekintsd és nézd gyalázatunkat!
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Birtokunk átszállt idegenekre, házaink külföldiekre.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 Árvák lettünk, apátlanok, anyáink mintegy özvegyek.
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Vizünket pénzért ittuk, fát díjon szerzünk.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 Nyakunkon üldöztek minket, elfáradtunk, nem adatott pihennünk.
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 Egyiptomnak adtunk kezet, Assúrnak, hogy jóllakjunk kenyérrel.
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Atyáink vétkeztek és nincsenek, mi pedig bűneiket hordoztuk.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Szolgák uralkodnak rajtunk, nincs ki kezökből kiszabadítana.
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 Lelkünk árán szerezzük kenyerünket a pusztának kardja miatt.
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Bőrünk megfeketélett mint a kemencze az éhség forrósága miatt.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 Asszonyokat bántalmaztak Cziónban, hajadonokat Jehúda városaiban.
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 Vezérek akasztattak fel kezük által, vének arcza nem tiszteltetett.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 Ifjak malmot hordtak és fiuk a fában botlottak meg.
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 Vének eltüntek a kapuból, ifjak az ő daluktól.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 Eltünt szivünk vigalma, gyászra fordult körtánczunk.
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 Leesett fejünk koronája, oh jaj nekünk, hogy vétkeztünk.
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 Ezért lett sínylővé a szivünk, ezek miatt sötétültek el szemeink:
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 Czión hegyéért, hogy elpusztult, rókák kószálnak rajta.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Te, Örökkévaló, székelsz örökre, trónod nemzedékre meg nemzedékre.
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Miért felejtesz el bennünket mindig, elhagysz minket hosszú időkre?
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 Téríts bennünket magadhoz, hogy megtérjünk, újítsd meg napjainkat mint hajdanta.
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 Avagy végkép elvetettél minket, olyannyira haragudtál ránk!
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
