Jób 41
1 Kihúzod-e a leviátánt horoggal, s kötéllel lenyomod-e nyelvét?
Poți trage afară leviatanul cu un cârlig, sau limba lui cu o frânghie ce o lași jos?
2 Teszel-e kákagúzst orrába és kampóval átlyukaszthatod-e állkapcsát?
Poți pune un cârlig în nasul lui, sau să găurești falca lui cu o țeapă?
3 Fog-e könyörögni neked, avagy szelíden beszél-e hozzád?
Își va înmulți el multe cereri către tine, îți va vorbi blând?
4 Köt-e veled szövetséget, veheted-e örökre szolgául?
Va face el un legământ cu tine? Îl vei lua ca servitor pentru totdeauna?
5 Játszhatsz-e vele mint madárral, s megkötöd-e leányzóid számára?
Te vei juca cu el precum cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru servitoarele tale?
6 Alkudnak-e rajta kalmártársak, szétosztják-e kereskedők közt?
Vor face însoțitorii un banchet din el? Îl vor împărți printre comercianți?
7 Megrakod-e tüskékkel a bőrét és halászszigonnyal fejét?
Îi poți umple pielea cu țepușe de fier? Sau capul lui cu harpoane?
8 Vesd rá kezedet, gondolj harczra – nem teheted többé.
Așază-ți mâna peste el, amintește-ți bătălia, nu fă mai mult.
9 Lám, az ember várakozása megcsalatkozott, hisz már láttára is leterül.
Iată, speranța referitoare la el este zadarnică, nu va fi cineva trântit doar la vederea lui?
10 Nincs vakmerő, ki felingerelné: ki az tehát, ki én elémbe áll?
Nimeni nu este așa de înverșunat încât să îndrăznească să îl stârnească; cine este atunci în stare să stea în picioare înaintea mea?
11 Ki előzött meg valamivel, hogy fizessek? Mi az egész ég alatt van, enyém az.
Cine m-a întâmpinat, ca să îi răsplătesc? Tot de sub întregul cer este al meu.
12 Nem hallgathatom el tagjait, sem hatalmának mivoltát, sem testalkatának kellemét.
Nu îi voi ascunde părțile, nici puterea lui, nici frumusețea rânduirii lui.
13 Ki takarta fel ruhájának felszínét, páros fogsora közé ki hatol be?
Cine poate descoperi fața veșmântului său, sau cine poate veni la el cu frâul său dublu?
14 Arczának ajtait ki nyitotta fel, fogai körül rettenet!
Cine poate deschide ușile feței lui? Dinții lui sunt grozavi de jur împrejur.
15 Büszkeség pajzsainak csatornái, szoros pecséttel lezárva;
Solzii îi sunt mândria, închiși împreună asemenea unui sigiliu strâns.
16 egyik éri a másikat, s levegő sem jut közéjök;
Atât de aproape unul de celălalt, încât aerul nu poate intra printre ei.
17 egyik tapad a másikhoz, összefogódznak s nem válnak szét.
Ei sunt alăturați, strâns unul de celălalt, se lipesc împreună, încât nu pot fi separați.
18 Tüsszentése fényt sugároztat és szemei olyanok mint a hajnal szempillái.
Prin strănuturile lui o lumină strălucește și ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineții.
19 Szájából fáklyák csapnak ki, tüzes sziporkák szökkennek el.
Din gura lui ies lămpi arzătoare și scântei de foc sar afară.
20 Orrlyukaiból füst megy ki, mint forró üstből kákatörzsön.
Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.
21 Lehelete parazsat lobbant föl, és láng megy ki szájából.
Suflarea lui aprinde cărbuni și o flacără iese din gura lui.
22 Nyakán erő tanyázik, előtte szökik a csüggedés.
În gâtul lui rămâne tărie și întristarea se preface în bucurie înaintea lui.
23 Húsának lafantyúi feszesek, szilárdak rajta, nem fityegnek.
Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mișcate.
24 Szíve szilárd mint a kő és szilárd mint az alsó malomkő.
Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, așa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.
25 Emelkedésétől hatalmasak félnek, megtöretésétől megzavarodnak.
Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.
26 Ha ki karddal éri, ez nem áll meg benne, sem dárda, kopja s nyílvas.
Sabia celui ce îl lovește nu ține, nici sulița, nici lancea, nici tunica de zale.
27 Szalmának tekinti a vasat, korhadt fának az érczet;
El consideră fierul ca paiul și arama ca lemnul putred.
28 meg nem szalasztja az íjj fia, tarlóvá változnak át rajta parittyakövek.
Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praștie sunt prefăcute de el în miriște.
29 Tarlónak tekinti a buzogányt, s nevet a lándzsának süvítésén.
Lăncile sunt socotite ca miriște, el râde la scuturarea suliței.
30 Alul rajta kiélezett cserepek, cséplőszánt terít az iszapra.
Pietre ascuțite sunt sub el; el împrăștie lucruri ascuțite peste mlaștină.
31 Felforralja, mint a fazekat, a mélységet, olyanná teszi a tengert, mint keverő üstöt.
El face adâncul să fiarbă ca o oală; el face marea asemenea unui vas de unsoare.
32 Mögötte világít egy ösvény, őszhajnak lehet gondolni az árt.
El face după el să strălucească o cărare; cineva ar gândi că adâncul este cărunt.
33 Nincs földön párja neki, mely alkotva van rettenthetetlennek.
Pe pământ nu este nimic asemenea lui, făcut să nu aibă frică.
34 Minden magast lenéz, király ő mind a büszke vadak fölött.
El privește toate lucrurile înalte; este împărat peste toți copiii mândriei.
