Jób 30
1 És most kaczagnak rajtam, kik korra fiatalabbak nálam, kiknek atyáit megvetettem, hogy nyájam ebei mellé sem helyeztem volna el.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 Kezeik ereje is minek nekem? Rájok nézve elveszett erejük telje,
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 szűkölködés és éhezés által kiaszva. A kik bekószálják a sivatagot, a puszta és a pusztaság éjjelét;
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 a kik leszakítanak sós füvet a bokor mellett s rekettye gyökere az ő kenyerük.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Az emberek köréből kiűzetnek, riadnak rájuk mint a tolvajra.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Rettenetes szakadékokban kell lakniok, földi lyukakban és sziklákon.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Bokrok között ordítanak, csalánok alatt verődnek össze.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Alávalónak fiai, meg név nélkül valónak a fiai, kiverettek az országból.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 De most gúnydaluk vagyok, lettem nekik szóbeszédül.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Megutáltak, eltávoztak tőlem, s arczomat nem kímélték a köpéstől.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Mert inamat megoldotta és elsanyarodott, neki eresztették előttem a gyeplőt.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 Jobbról kél a fajzat, lábaimat ellökték, és feltöltötték ellenem veszedelmes ösvényeiket.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Lerontották utamat, elősegítik balsorsomat, ők, kiknek nincsen segítőjük.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Mint széles résen át jönnek, rom matt hömpölyögnek tova.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Rémség fordult rám, üldözi, mint a szél, nemes voltomat, s eltűnt, mint a felhő, segítségem.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 És most elomlik bennem a lelkem, elfogtak engem a nyomorúság napjai.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 Az éjszaka levájta rólam csontjaimat, és idegeim nem pihennek.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Nagy erő által elváltozott öltözékem, mint köntösöm nyílása szorít engem.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Lecsapott a sárba, hogy hasonlóvá lettem porhoz, hamuhoz.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Fohászkodom hozzád, de nem hallgatsz meg, megálltam és te rám meredtél;
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 kegyetlenre változol irántam, kezed hatalmával gyűlölsz engemet.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Felkapsz a szélre, hajtatsz engem és elcsüggesztesz engem üdvösségtől.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Mert tudom, halál felé viszel, s minden élőnek találkozó házába.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 Csak rom ellen ne nyújtson ki kezet, ha ugyan dőltében van győzelme!
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Avagy nem sírtam-e a nehéz sorsún, nem bánkódott-e lelkem a szűkölködőn?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Mert jót reméltem és rossz jött, fényre várakoztam és homály jött.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Beleim forrnak s nem csillapodnak, elém törtek a nyomor napjai.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Elkomorodva járok, napfény nélkül, felállok a gyűlésben – könyörgök.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Testvére lettem a sakáloknak és társa a struczmadaraknak.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Bőröm lefeketéllett rólam, és csontom ég a hévtől.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Így lett gyásszá a hárfám és lantom síróknak hangjává.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
