Jób 29
1 És továbbá előadta Jób a példázatát és mondta:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 Vajha úgy volnék, mint a múltnak hónapjaiban, mint a napokban, mikor Isten megőrzött engem;
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 mikor ragyogott fejem fölött a mécsese s világosságánál sötétben jártam!
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 Mint a hogy voltam férfikorom napjaiban, midőn Isten meghittsége volt sátorom felett;
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 midőn még velem volt a Mindenható, körülöttem gyermekeim;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 midőn lépteim tejfölben fürödtek; s a szikla ontott mellettem olajpatakokat.
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 Midőn a kapuhoz mentem a városba, a piaczon választottam ülőhelyemet:
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 megláttak ifjak s elbújtak, aggastyánok fölkeltek, megállottak;
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 vezérek visszatartották beszédjöket és kezüket tették szájukra;
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 előkelőknek hangja elbújt és nyelvök inyökhöz tapadt.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Mert fül, mely hallott, boldognak mondott engem és szem, mely látott, tanúskodott mellettem.
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 Mert megmentettem a szegényt, ki esedezett, és az árvát, kinek nem volt segítője.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 Bujdosónak áldása reám szállt és özvegynek szívét ujjongtattam.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Igazságot öltöttem fel s az felöltött engem, mint köpeny és süveg volt jogosságom.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 Szeme voltam a vaknak és lába én a sántának;
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 apjuk én a szűkölködőknek, és annak, kit nem ismertem, pörét átkutattam.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 Összetörtem a jogtalannak zápfogait, és fogai közül vetettem ki a ragadmányt.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Mondtam: fészkemmel együtt fogok kimúlni s mint a főnix sokasítom napjaimat;
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 gyökerem nyitva van a víznek, és harmat időz gallyamon;
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 dicsőségem szinte új nálam s íjam a kezemben megifjodik.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 Rám hallgattak és várakoztak és csendben figyeltek tanácsomra.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 Szavam után nem szóltak többet, rájuk cseppegett beszédem;
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 s mint esőre várakoztak: reám, és szájukat tátották tavaszi esőre.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 Mosolyogtam rájuk, nem hitték; de arczom világosságát nem sötétítették el.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Választottam útjokat s fejtől ültem s ott időztem, mint király a csapatban mint a ki gyászolókat vigasztal.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
