Jób 14
1 az ember asszony szülöttje, rövid életű és jól lakva háborgással.
Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
2 Mint virág hajtott ki és elfonnyadt, eliramodott mint az árnyék s meg nem áll.
Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
3 Erre is fölnyitottad szemedet s engem viszel törvényre magaddal!
Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
4 Származhat-e tiszta tisztátalanból? Egy sem!
Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5 Ha kiszabvák napjai, nálad van hónapjainak száma, törvényét megalkottad, melyen túl nem léphet:
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6 tekints el tőle, hogy szünete legyen, mígnem lerója, mint béres, a napját.
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7 Mert van a fának reménye: ha kivágják, ismét megújul és csemetéje nem szűnik meg.
Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
8 Ha megvénül a földben gyökere és a porban elhal törzsöke:
Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 víznek illatától felvirul és gallyat hajt mint ültetvény.
Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
10 De férfi elgyengülvén, meghal, kimúlván az ember, hol van?
Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
11 Kiapadtak a vizek a tengerből, és a folyó elszárad, elszikkad:
Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12 az ember is lefekszik s föl nem kél; az ég enyésztéig nem ébrednek ők és nem serkennek föl álmukból.
Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13 Vajha az alvilágba tennél el engem, elrejtenél, míg lecsillapodik haragod, tűznél nekem törvényt s megemlékeznél rólam. (Sheol h7585)
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
14 Ha elhal férfi, föléled-e? Szolgálati időm minden napjaiban várakoznám, míg nem megjön felváltásom.
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15 Szólítanál és én felelnék neked, kezeid műve után vágyakoznál.
Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
16 Mert most lépteimet számlálod, nem is várod be vétkemet!
Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17 Zacskóba van pecsételve bűntettem, s betapasztottad bűnömet.
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
18 Azonban düledező hegy szétomlik, szikla is kimozdul helyéből;
Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19 köveket szétmorzsol a víz, elsodorja áradása a földnek porát: így veszítetted el a halandónak reményét.
Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
20 Lebirod örökre, és eltűnt, eltorzítván arczát, elűzted őt.
Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
21 Tiszteletre jutnak fiai – nem tud róluk, csekélyekké válnak, nem veszi őket észre;
Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
22 csak fájdalmat érez teste ő rajta, és lelke gyászol ő benne.
Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
