अय्यूब 41
Poți trage afară leviatanul cu un cârlig, sau limba lui cu o frânghie ce o lași jos?
Poți pune un cârlig în nasul lui, sau să găurești falca lui cu o țeapă?
Își va înmulți el multe cereri către tine, îți va vorbi blând?
Va face el un legământ cu tine? Îl vei lua ca servitor pentru totdeauna?
Te vei juca cu el precum cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru servitoarele tale?
Vor face însoțitorii un banchet din el? Îl vor împărți printre comercianți?
Îi poți umple pielea cu țepușe de fier? Sau capul lui cu harpoane?
Așază-ți mâna peste el, amintește-ți bătălia, nu fă mai mult.
Iată, speranța referitoare la el este zadarnică, nu va fi cineva trântit doar la vederea lui?
Nimeni nu este așa de înverșunat încât să îndrăznească să îl stârnească; cine este atunci în stare să stea în picioare înaintea mea?
Cine m-a întâmpinat, ca să îi răsplătesc? Tot de sub întregul cer este al meu.
Nu îi voi ascunde părțile, nici puterea lui, nici frumusețea rânduirii lui.
13 १३ उसके ऊपर के पहरावे को कौन उतार सकता है? उसके दाँतों की दोनों पाँतियों के अर्थात् जबड़ों के बीच कौन आएगा?
Cine poate descoperi fața veșmântului său, sau cine poate veni la el cu frâul său dublu?
Cine poate deschide ușile feței lui? Dinții lui sunt grozavi de jur împrejur.
Solzii îi sunt mândria, închiși împreună asemenea unui sigiliu strâns.
Atât de aproape unul de celălalt, încât aerul nu poate intra printre ei.
Ei sunt alăturați, strâns unul de celălalt, se lipesc împreună, încât nu pot fi separați.
Prin strănuturile lui o lumină strălucește și ochii lui sunt asemenea pleoapelor dimineții.
Din gura lui ies lămpi arzătoare și scântei de foc sar afară.
Din nările lui iese fum, ca dintr-o oală sau căldare ce fierbe.
Suflarea lui aprinde cărbuni și o flacără iese din gura lui.
În gâtul lui rămâne tărie și întristarea se preface în bucurie înaintea lui.
Straturile cărnii sale sunt alipite împreună, ele sunt ferme în ele însele; nu pot fi mișcate.
Inima lui este la fel de fermă ca o piatră; da, așa de tare ca o bucată din piatra de jos a morii.
Când se ridică, cei puternici se tem, ei se purifică din cauza distrugerii.
Sabia celui ce îl lovește nu ține, nici sulița, nici lancea, nici tunica de zale.
El consideră fierul ca paiul și arama ca lemnul putred.
Săgeata nu îl pune pe fugă; pietrele de praștie sunt prefăcute de el în miriște.
Lăncile sunt socotite ca miriște, el râde la scuturarea suliței.
Pietre ascuțite sunt sub el; el împrăștie lucruri ascuțite peste mlaștină.
El face adâncul să fiarbă ca o oală; el face marea asemenea unui vas de unsoare.
El face după el să strălucească o cărare; cineva ar gândi că adâncul este cărunt.
Pe pământ nu este nimic asemenea lui, făcut să nu aibă frică.
El privește toate lucrurile înalte; este împărat peste toți copiii mândriei.
