איוב 21

1 וַיַּעַן אִיּוֹב וַיֹּאמַֽר׃

Dar Iov a răspuns și a zis:

2 שִׁמְעוּ שָׁמוֹעַ מִלָּתִי וּתְהִי־זֹאת תַּנְחוּמֹֽתֵיכֶֽם׃

Ascultați cu atenție vorbirea mea și să fie aceasta mângâierile voastre.

3 שָׂאוּנִי וְאָנֹכִי אֲדַבֵּר וְאַחַר דַּבְּרִי תַלְעִֽיג׃

Permiteți-mi să vorbesc; și după ce vorbesc să batjocoriți.

4 הֶאָנֹכִי לְאָדָם שִׂיחִי וְאִם־מַדּוּעַ לֹא־תִקְצַר רוּחִֽי׃

Cât despre mine, este plângerea mea către om? Și dacă ar fi așa, de ce să nu fie duhul meu tulburat?

5 פְּנוּ־אֵלַי וְהָשַׁמּוּ וְשִׂימוּ יָד עַל־פֶּֽה׃

Însemnați-mă și uimiți-vă și puneți-vă mâna la gură.

6 וְאִם־זָכַרְתִּי וְנִבְהָלְתִּי וְאָחַז בְּשָׂרִי פַּלָּצֽוּת׃

Chiar când îmi amintesc, mă tem, și un tremur cuprinde carnea mea.

7 מַדּוּעַ רְשָׁעִים יִחְיוּ עָתְקוּ גַּם־גָּבְרוּ חָֽיִל׃

Pentru ce trăiesc cei stricați, îmbătrânesc și sunt tari în putere?

8 זַרְעָם נָכוֹן לִפְנֵיהֶם עִמָּם וְצֶאֱצָאֵיהֶם לְעֵינֵיהֶֽם׃

Sămânța lor este întemeiată, înaintea feței lor împreună cu ei și urmașii lor înaintea ochilor lor.

9 בָּתֵּיהֶם שָׁלוֹם מִפָּחַד וְלֹא שֵׁבֶט אֱלוֹהַּ עֲלֵיהֶֽם׃

Casele lor sunt ferite de teamă, iar toiagul lui Dumnezeu nu este asupra lor.

10 שׁוֹרוֹ עִבַּר וְלֹא יַגְעִל תְּפַלֵּט פָּרָתוֹ וְלֹא תְשַׁכֵּֽל׃

Taurul lor prăsește și nu dă greș; vaca lor fată și nu își leapădă vițelul.

11 יְשַׁלְּחוּ כַצֹּאן עֲוִילֵיהֶם וְיַלְדֵיהֶם יְרַקֵּדֽוּן׃

Ei își trimit înainte micuții asemenea unei turme și copiii lor dansează.

12 יִשְׂאוּ כְּתֹף וְכִנּוֹר וְיִשְׂמְחוּ לְקוֹל עוּגָֽב׃

Iau tamburina și harpa și se bucură la sunetul instrumentului de suflat.

13 יבלו יְכַלּוּ בַטּוֹב יְמֵיהֶם וּבְרֶגַע שְׁאוֹל יֵחָֽתּוּ׃ (Sheol h7585)

Își petrec zilele în bogăție și într-o clipă coboară în mormânt. (Sheol h7585)

14 וַיֹּאמְרוּ לָאֵל סוּר מִמֶּנּוּ וְדַעַת דְּרָכֶיךָ לֹא חָפָֽצְנוּ׃

De aceea ei îi spun lui Dumnezeu: Pleacă de la noi, căci nu dorim cunoașterea căilor tale.

15 מַה־שַׁדַּי כִּֽי־נַֽעַבְדֶנּוּ וּמַה־נּוֹעִיל כִּי נִפְגַּע־בּֽוֹ׃

Ce este cel Atotputernic să îi servim? Și ce folos avem dacă ne rugăm lui?

16 הֵן לֹא בְיָדָם טוּבָם עֲצַת רְשָׁעִים רָחֲקָה מֶֽנִּי׃

Iată, binele lor nu este în mâna lor; sfatul celor stricați este departe de mine.

17 כַּמָּה ׀ נֵר־רְשָׁעִים יִדְעָךְ וְיָבֹא עָלֵימוֹ אֵידָם חֲבָלִים יְחַלֵּק בְּאַפּֽוֹ׃

Cât de des se stinge candela celor stricați! Și cât de des vine nimicirea lor peste ei! Dumnezeu împarte întristări în mânia lui.

18 יִהְיוּ כְּתֶבֶן לִפְנֵי־רוּחַ וּכְמֹץ גְּנָבַתּוּ סוּפָֽה׃

Ei sunt ca miriștea înaintea vântului și ca pleava pe care furtuna o poartă departe.

19 אֱלוֹהַּ יִצְפֹּן־לְבָנָיו אוֹנוֹ יְשַׁלֵּם אֵלָיו וְיֵדָֽע׃

Dumnezeu îngrămădește nelegiuirea lui pentru copiii lui; îl răsplătește și el o va ști.

20 יִרְאוּ עינו עֵינָיו כִּידוֹ וּמֵחֲמַת שַׁדַּי יִשְׁתֶּֽה׃

Ochii lui vor vedea nimicirea lui și va bea din furia celui Atotputernic.

21 כִּי מַה־חֶפְצוֹ בְּבֵיתוֹ אַחֲרָיו וּמִסְפַּר חֳדָשָׁיו חֻצָּֽצוּ׃

Căci ce plăcere are el în casa lui după el, când numărul lunilor sale este tăiat în mijlocul lor?

22 הַלְאֵל יְלַמֶּד־דָּעַת וְהוּא רָמִים יִשְׁפּֽוֹט׃

Va învăța cineva pe Dumnezeu cunoaștere, văzând că el judecă pe cei înălțați?

23 זֶה יָמוּת בְּעֶצֶם תֻּמּוֹ כֻּלּוֹ שַׁלְאֲנַן וְשָׁלֵֽיו׃

Unul moare în deplinătatea tăriei sale, fiind întru-totul tihnit și în pace.

24 עֲטִינָיו מָלְאוּ חָלָב וּמֹחַ עַצְמוֹתָיו יְשֻׁקֶּֽה׃

Sânii lui sunt plini de lapte și oasele lui sunt îmbibate cu măduvă.

25 וְזֶה יָמוּת בְּנֶפֶשׁ מָרָה וְלֹֽא־אָכַל בַּטּוֹבָֽה׃

Și un altul moare în amărăciunea sufletului său și niciodată nu mănâncă cu plăcere.

26 יַחַד עַל־עָפָר יִשְׁכָּבוּ וְרִמָּה תְּכַסֶּה עֲלֵיהֶֽם׃

Ei se vor culca toți în țărână și viermii îi vor acoperi.

27 הֵן יָדַעְתִּי מַחְשְׁבֽוֹתֵיכֶם וּמְזִמּוֹת עָלַי תַּחְמֹֽסוּ׃

Iată, eu cunosc gândurile voastre și planurile pe care voi pe nedrept vi le închipuiți împotriva mea.

28 כִּי תֹֽאמְרוּ אַיֵּה בֵית־נָדִיב וְאַיֵּה אֹהֶל ׀ מִשְׁכְּנוֹת רְשָׁעִֽים׃

Pentru că spuneți: Unde este casa prințului? Și unde sunt locurile de locuit ale celor stricați?

29 הֲלֹא שְׁאֶלְתֶּם עוֹבְרֵי דָרֶךְ וְאֹתֹתָם לֹא תְנַכֵּֽרוּ׃

Nu ați întrebat pe cei ce merg pe cale? Și nu știți semnele lor,

30 כִּי לְיוֹם אֵיד יֵחָשֶׂךְ רָע לְיוֹם עֲבָרוֹת יוּבָֽלוּ׃

Că cel stricat este rezervat zilei nimicirii? Vor fi duși înainte până la ziua furiei.

31 מִֽי־יַגִּיד עַל־פָּנָיו דַּרְכּוֹ וְהֽוּא־עָשָׂה מִי יְשַׁלֶּם־לֽוֹ׃

Cine va declara calea sa feței lui? Și cine îi va răsplăti pentru ce a făcut?

32 וְהוּא לִקְבָרוֹת יוּבָל וְֽעַל־גָּדִישׁ יִשְׁקֽוֹד׃

Totuși el va fi adus la groapă și va rămâne în mormânt.

33 מָֽתְקוּ־לוֹ רִגְבֵי נָחַל וְאַחֲרָיו כָּל־אָדָם יִמְשׁוֹךְ וּלְפָנָיו אֵין מִסְפָּֽר׃

Brazdele văii îi vor fi dulci și fiecare om va urma după el, așa ca nenumărați înainte de el.

34 וְאֵיךְ תְּנַחֲמוּנִי הָבֶל וּתְשֽׁוּבֹתֵיכֶם נִשְׁאַר־מָֽעַל׃

Cum dar mă mângâiați în zadar, văzând că în răspunsurile voastre rămâne falsitate?