< איכה 3 >
אֲנִי הַגֶּבֶר רָאָה עֳנִי בְּשֵׁבֶט עֶבְרָתֽוֹ׃ | 1 |
Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
אוֹתִי נָהַג וַיֹּלַךְ חֹשֶׁךְ וְלֹא־אֽוֹר׃ | 2 |
El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină.
אַךְ בִּי יָשֻׁב יַהֲפֹךְ יָדוֹ כׇּל־הַיּֽוֹם׃ | 3 |
Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
בִּלָּה בְשָׂרִי וְעוֹרִי שִׁבַּר עַצְמוֹתָֽי׃ | 4 |
El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
בָּנָה עָלַי וַיַּקַּף רֹאשׁ וּתְלָאָֽה׃ | 5 |
El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă.
בְּמַחֲשַׁכִּים הוֹשִׁיבַנִי כְּמֵתֵי עוֹלָֽם׃ | 6 |
El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime.
גָּדַר בַּעֲדִי וְלֹא אֵצֵא הִכְבִּיד נְחׇשְׁתִּֽי׃ | 7 |
El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul.
גַּם כִּי אֶזְעַק וַאֲשַׁוֵּעַ שָׂתַם תְּפִלָּתִֽי׃ | 8 |
De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea.
גָּדַר דְּרָכַי בְּגָזִית נְתִיבֹתַי עִוָּֽה׃ | 9 |
El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
דֹּב אֹרֵב הוּא לִי (אריה) [אֲרִי] בְּמִסְתָּרִֽים׃ | 10 |
El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice.
דְּרָכַי סוֹרֵר וַֽיְפַשְּׁחֵנִי שָׂמַנִי שֹׁמֵֽם׃ | 11 |
El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit.
דָּרַךְ קַשְׁתּוֹ וַיַּצִּיבֵנִי כַּמַּטָּרָא לַחֵֽץ׃ | 12 |
El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată.
הֵבִיא בְּכִלְיֹתָי בְּנֵי אַשְׁפָּתֽוֹ׃ | 13 |
El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
הָיִיתִי שְּׂחֹק לְכׇל־עַמִּי נְגִינָתָם כׇּל־הַיּֽוֹם׃ | 14 |
Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
הִשְׂבִּיעַנִי בַמְּרוֹרִים הִרְוַנִי לַעֲנָֽה׃ | 15 |
El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
וַיַּגְרֵס בֶּֽחָצָץ שִׁנָּי הִכְפִּישַׁנִי בָּאֵֽפֶר׃ | 16 |
De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă.
וַתִּזְנַח מִשָּׁלוֹם נַפְשִׁי נָשִׁיתִי טוֹבָֽה׃ | 17 |
Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
וָאֹמַר אָבַד נִצְחִי וְתוֹחַלְתִּי מֵיְהֹוָֽה׃ | 18 |
Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit,
זְכׇר־עׇנְיִי וּמְרוּדִי לַעֲנָה וָרֹֽאשׁ׃ | 19 |
Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere.
זָכוֹר תִּזְכּוֹר (ותשיח) [וְתָשׁוֹחַ] עָלַי נַפְשִֽׁי׃ | 20 |
Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.
זֹאת אָשִׁיב אֶל־לִבִּי עַל־כֵּן אוֹחִֽיל׃ | 21 |
De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță.
חַֽסְדֵי יְהֹוָה כִּי לֹא־תָמְנוּ כִּי לֹא־כָלוּ רַחֲמָֽיו׃ | 22 |
Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc.
חֲדָשִׁים לַבְּקָרִים רַבָּה אֱמוּנָתֶֽךָ׃ | 23 |
Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta.
חֶלְקִי יְהֹוָה אָמְרָה נַפְשִׁי עַל־כֵּן אוֹחִיל לֽוֹ׃ | 24 |
DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
טוֹב יְהֹוָה לְקֹוָו לְנֶפֶשׁ תִּדְרְשֶֽׁנּוּ׃ | 25 |
DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută.
טוֹב וְיָחִיל וְדוּמָם לִתְשׁוּעַת יְהֹוָֽה׃ | 26 |
Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
טוֹב לַגֶּבֶר כִּֽי־יִשָּׂא עֹל בִּנְעוּרָֽיו׃ | 27 |
Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa.
יֵשֵׁב בָּדָד וְיִדֹּם כִּי נָטַל עָלָֽיו׃ | 28 |
El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui.
יִתֵּן בֶּֽעָפָר פִּיהוּ אוּלַי יֵשׁ תִּקְוָֽה׃ | 29 |
Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță.
יִתֵּן לְמַכֵּהוּ לֶחִי יִשְׂבַּע בְּחֶרְפָּֽה׃ | 30 |
El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară.
כִּי לֹא יִזְנַח לְעוֹלָם אֲדֹנָֽי׃ | 31 |
Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
כִּי אִם־הוֹגָה וְרִחַם כְּרֹב חֲסָדָֽיו׃ | 32 |
Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale.
כִּי לֹא עִנָּה מִלִּבּוֹ וַיַּגֶּה בְּנֵי־אִֽישׁ׃ | 33 |
Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor.
לְדַכֵּא תַּחַת רַגְלָיו כֹּל אֲסִירֵי אָֽרֶץ׃ | 34 |
Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
לְהַטּוֹת מִשְׁפַּט־גָּבֶר נֶגֶד פְּנֵי עֶלְיֽוֹן׃ | 35 |
Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt,
לְ עַ וֵּת אָדָם בְּרִיבוֹ אֲדֹנָי לֹא רָאָֽה׃ | 36 |
Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
מִי זֶה אָמַר וַתֶּהִי אֲדֹנָי לֹא צִוָּֽה׃ | 37 |
Cine este cel ce spune și se împlinește ceva, când Domnul nu poruncește aceasta?
מִפִּי עֶלְיוֹן לֹא תֵצֵא הָרָעוֹת וְהַטּֽוֹב׃ | 38 |
Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele?
מַה־יִּתְאוֹנֵן אָדָם חָי גֶּבֶר עַל־חֲטָאָֽו׃ | 39 |
Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
נַחְפְּשָׂה דְרָכֵינוּ וְֽנַחְקֹרָה וְנָשׁוּבָה עַד־יְהֹוָֽה׃ | 40 |
Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL.
נִשָּׂא לְבָבֵנוּ אֶל־כַּפָּיִם אֶל־אֵל בַּשָּׁמָֽיִם׃ | 41 |
Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
נַחְנוּ פָשַׁעְנוּ וּמָרִינוּ אַתָּה לֹא סָלָֽחְתָּ׃ | 42 |
Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
סַכּוֹתָה בָאַף וַֽתִּרְדְּפֵנוּ הָרַגְתָּ לֹא חָמָֽלְתָּ׃ | 43 |
Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat.
סַכּוֹתָה בֶֽעָנָן לָךְ מֵעֲבוֹר תְּפִלָּֽה׃ | 44 |
Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
סְחִי וּמָאוֹס תְּשִׂימֵנוּ בְּקֶרֶב הָעַמִּֽים׃ | 45 |
Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului.
פָּצוּ עָלֵינוּ פִּיהֶם כׇּל־אֹיְבֵֽינוּ׃ | 46 |
Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră.
פַּחַד וָפַחַת הָיָה לָנוּ הַשֵּׁאת וְהַשָּֽׁבֶר׃ | 47 |
Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea.
פַּלְגֵי־מַיִם תֵּרַד עֵינִי עַל־שֶׁבֶר בַּת־עַמִּֽי׃ | 48 |
Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
עֵינִי נִגְּרָה וְלֹא תִדְמֶה מֵאֵין הֲפֻגֽוֹת׃ | 49 |
Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire,
עַד־יַשְׁקִיף וְיֵרֶא יְהֹוָה מִשָּׁמָֽיִם׃ | 50 |
Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer.
עֵינִי עֽוֹלְלָה לְנַפְשִׁי מִכֹּל בְּנוֹת עִירִֽי׃ | 51 |
Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele.
צוֹד צָדוּנִי כַּצִּפּוֹר אֹיְבַי חִנָּֽם׃ | 52 |
Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
צָֽמְתוּ בַבּוֹר חַיָּי וַיַּדּוּ־אֶבֶן בִּֽי׃ | 53 |
Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine.
צָֽפוּ־מַיִם עַל־רֹאשִׁי אָמַרְתִּי נִגְזָֽרְתִּי׃ | 54 |
Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
קָרָאתִי שִׁמְךָ יְהֹוָה מִבּוֹר תַּחְתִּיּֽוֹת׃ | 55 |
Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
קוֹלִי שָׁמָעְתָּ אַל־תַּעְלֵם אׇזְנְךָ לְרַוְחָתִי לְשַׁוְעָתִֽי׃ | 56 |
Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
קָרַבְתָּ בְּיוֹם אֶקְרָאֶךָּ אָמַרְתָּ אַל־תִּירָֽא׃ | 57 |
Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
רַבְתָּ אֲדֹנָי רִיבֵי נַפְשִׁי גָּאַלְתָּ חַיָּֽי׃ | 58 |
Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața.
רָאִיתָה יְהֹוָה עַוָּתָתִי שׇׁפְטָה מִשְׁפָּטִֽי׃ | 59 |
DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
רָאִיתָה כׇּל־נִקְמָתָם כׇּל־מַחְשְׁבֹתָם לִֽי׃ | 60 |
Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea.
שָׁמַעְתָּ חֶרְפָּתָם יְהֹוָה כׇּל־מַחְשְׁבֹתָם עָלָֽי׃ | 61 |
Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea;
שִׂפְתֵי קָמַי וְהֶגְיוֹנָם עָלַי כׇּל־הַיּֽוֹם׃ | 62 |
Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua.
שִׁבְתָּם וְקִֽימָתָם הַבִּיטָה אֲנִי מַנְגִּינָתָֽם׃ | 63 |
Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
תָּשִׁיב לָהֶם גְּמוּל יְהֹוָה כְּמַעֲשֵׂה יְדֵיהֶֽם׃ | 64 |
Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
תִּתֵּן לָהֶם מְגִנַּת־לֵב תַּאֲלָֽתְךָ לָהֶֽם׃ | 65 |
Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
תִּרְדֹּף בְּאַף וְתַשְׁמִידֵם מִתַּחַת שְׁמֵי יְהֹוָֽה׃ | 66 |
Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.