איוב 7

1 הלא-צבא לאנוש על- (עלי-) ארץ וכימי שכיר ימיו

Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?

2 כעבד ישאף-צל וכשכיר יקוה פעלו

Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,

3 כן הנחלתי לי ירחי-שוא ולילות עמל מנו-לי

Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.

4 אם-שכבתי-- ואמרתי מתי אקום ומדד-ערב ושבעתי נדדים עדי-נשף

Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.

5 לבש בשרי רמה וגיש (וגוש) עפר עורי רגע וימאס

Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.

6 ימי קלו מני-ארג ויכלו באפס תקוה

Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.

7 זכר כי-רוח חיי לא-תשוב עיני לראות טוב

Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.

8 לא-תשורני עין ראי עיניך בי ואינני

Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.

9 כלה ענן וילך כן יורד שאול לא יעלה (Sheol h7585)

Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)

10 לא-ישוב עוד לביתו ולא-יכירנו עוד מקמו

Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.

11 גם-אני לא אחשך-פי אדברה בצר רוחי אשיחה במר נפשי

De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.

12 הים-אני אם-תנין כי-תשים עלי משמר

Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?

13 כי-אמרתי תנחמני ערשי ישא בשיחי משכבי

Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;

14 וחתתני בחלמות ומחזינות תבעתני

Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,

15 ותבחר מחנק נפשי מות מעצמותי

Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.

16 מאסתי לא-לעלם אחיה חדל ממני כי-הבל ימי

Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.

17 מה-אנוש כי תגדלנו וכי-תשית אליו לבך

Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?

18 ותפקדנו לבקרים לרגעים תבחננו

Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?

19 כמה לא-תשעה ממני לא-תרפני עד-בלעי רקי

Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?

20 חטאתי מה אפעל לך-- נצר האדם למה שמתני למפגע לך ואהיה עלי למשא

Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?

21 ומה לא-תשא פשעי-- ותעביר את-עוני כי-עתה לעפר אשכב ושחרתני ואינני

Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.