< Ieremia 20 >

1 A O Pasehura, ke keiki a Imera, ke kahuna, ka mea maluna o na luna maloko o ka hale o Iehova, lohe no oia, ua wanana o Ieremia i keia mau mea.
Da hörte Paschur, Immers Sohn, der Priester, der Oberaufseher im Haus des Herrn, den Jeremias diese Worte künden.
2 Alaila, hahau o Pasehura ia Ieremia, ke kaula, a hahao iho la ia ia iloko o kahi paa o na laau kupee, ma ka pukapa kiekie o Beniamina, o ka mea kokoke i ka hale o Iehova.
Da ließ Paschur den Propheten Jeremias stäupen und ihn legen in den Block, der bei dem oberen Tore Benjamins im Haus des Herrn gestanden.
3 A ia la iho, lawe mai o Pasehura ia Ieremia mawaho o kahi paa o na laau kupee. Alaila, olelo ae la o Ieremia ia ia, Aole i kapa mai o Iehova i kou inoa, o Pasehura, aka, o Magoramisabiba.
Am andern Morgen aber, als Paschur Jeremias aus dem Block entließ, sprach Jeremias so zu ihm: "Nicht 'Freudenreich' heißt dich der Herr mehr, sondern 'Grauenvoll'.
4 No ka mea, ke olelo mai nei o Iehova peneia, Aia hoi, e hoolilo no wau ia oe i mea makau wale nou iho, a no kou poe hoahanau a pau; a e haule no lakou i ka pahikaua o ko lakou poe enemi, a e ike no kou mau maka; a e haawi no wau i ka Iuda a pau iloko o ka lima o ke alii o Babulona, a e lawepio no oia ia lakou i Babulona, a luku no oia ia lakou i ka pahikaua.
Denn also spricht der Herr: 'Ich mache dich zum Grauen für dich und alle deine Freunde. Sie fallen durch die Schwerter ihrer Feinde, und du mußt zusehen. Ganz Juda gebe ich dem Babelkönig preis, daß er nach Babel sie verschleppe und mit dem Schwerte schlage.
5 A e haawi no wau i ka ikaika a pau o keia kulanakauhale, a me kana hana a pau, a me kona mau mea maikai a pau, a o ka waiwai a pau o na'lii o ka Iuda ka'u e haawi aku ai iloko o ka lima o ko lakou poe enemi, na mea e hao i ka lakou, a lawepio ia lakou, a e lawe aku keia poe ia lakou i Babulona.
Und allen Reichtum dieser Stadt hier geb ich preis und all ihr Gut und ihre Kostbarkeiten. Den ganzen Schatz der Könige von Juda geb ich in ihrer Feinde Hand, daß sie ihn plündern, rauben und hin nach Babel bringen.
6 A o oe, e Pasehura, a me ka poe a pau e noho la ma kou hale, e hele no iloko o ke pio; a e hiki no oe i Babulona, a malaila oe e make ai, a malaila oe e kanuia'i, o oe, a me kou mau makamaka a pau, ka poe au i wanana aku ai ma ka wahahee.
Du, Paschur, mußt mit allen deinen Hausgenossen in Gefangenschaft wegziehen. Du kommst nach Babel. Dort endest du, und dort wirst du begraben, samt allen deinen Freunden; denn Lügen hast du ihnen prophezeien lassen.'"
7 E Iehova, ua hoowalewale mai oe ia'u, a ua walewale au; ua oi aku kou ikaika i ko'u, a ua lanakila oe; he mea akaaka wau i na la a pau, henehene mai no na mea a pau ia'u.
Du locktest mich, o Herr: Ich ließ mich locken. Du packtest mich und bliebest Sieger. Nun bin ich täglich zum Gespött, und alles spottet über mich.
8 No ka mea, i ka wa a'u i olelo ai, uwe aku la au, a kahea aku la no hoi, he kaili wale, a me ka hao ana; no ka mea, lilo no ka olelo a Iehova, i mea e heneheneia mai ai, a i mea hoi e hoowahawahaia mai ai au i na la a pau.
Sooft ich rede, muß ich schreien: "Unbill!", "Gewalt!" ausrufen. Das Wort des Herrn bringt Schimpf und Spott mir ein den ganzen Tag.
9 Alaila, olelo iho la au, Aole au e hoomanao hou ia ia, aole hoi e olelo hou ma kona inoa; aka, ua like ia iloko o ko'u naau, me ke ahi e a ana, a paniia hoi iloko o ko'u mau iwi; a ikiiki au i ka hoomanawanui ana, aole hoi i hiki ia'u.
Und nehme ich mir vor: "Ich denke nicht daran und rede nimmermehr in seinem Namen", dann ist's in meinem Innern wie ein lodernd Feuer, ein körperlicher Zwang. Ich quäle mich, es auszuhalten und kann es nicht.
10 Lohe no wau i ka hoowahawaha ana o na mea he nui, he makau no ma na aoao a pau. E hai aku oe, a e hai aku no makou ia, wahi a lakou. Ua hoomakakiu mai ko'u poe makamaka a pau i ko'u haule ana, me ka manao iho, E hoowalewaleia paha oia, a lanakila kakou maluna ona, a e hoopai aku kakou ia ia no kakou.
Ich höre viele zischeln: "Grauenvoll!" "Sagt's nur, dann zeigen wir ihn an!" - All meine Freunde lauern nur, ob ich nicht falle: "Vielleicht läßt er sich locken; wir übermannen ihn und können Rache an ihm nehmen."
11 Aka, o Iehova pu no me au, e like me ka mea mana a weliweli; nolaila e hina'i ka poe hoomaau mai ia'u, aole lakou e lanakila: e hilahila loa auanei lakou, no ka mea, aole lakou e pomaikai. Aole e poinaia ko lakou hilahila mau loa.
Doch ist der Herr mit mir, ein kühner Held. Die mich verfolgen, straucheln drum, und sie vermögen nichts. Mit großer Schande werden sie bedeckt, mit ewiger Schande unvergeßlich, weil es ihnen nicht gelingt.
12 Aka, o oe, e Iehova o na kaua, ka mea hoao mai i ka poe i pono, ka mea ike i ka opu, a me ka naau, e hoike mai oe ia'u i kou ukiuki ia lakou; no ka mea, ia oe no ko'u hoopii ana i ko'u pono.
Du, Herr der Heeresscharen, Du gerechter Prüfer, der Du auf Herz und Nieren schaust! An ihnen schaue ich noch Deine Rache; ich habe meine Sache nur auf Dich gestellt.
13 E oli aku ia Iehova, e hoomaikai ia Iehova, no ka mea, ua hoopakele oia i ka uhane o ka poe hune, mai ka lima aku o ka poe hana hewa.
Lobsingt dem Herrn! Lobpreist den Herrn! Er rettet aus der Übeltäter Hand der Armen Leben.
14 E hoinoia ka la a'u i hanauia'i: Mai hoomaikaiia ka la a kuu makuwahine i hanau mai ai ia'u.
Verflucht der Tag, da ich geboren! Der Tag, da meine Mutter mich gebar, sei nicht gesegnet!
15 E hoinoia ke kanaka i hai aku i ko'u makuakane, me ka olelo aku, Ua hanauia mai he keikikane nau, a hoohauoli nui aku la ia ia.
Verflucht der Mann, der Kunde meinem Vater brachte: "Geboren wurde dir ein kräftig Knäblein", und ihn dazu beglückwünschte!
16 E hoohalikeia keia kanaka me na kulanakauhale a Iehova i hoohiolo ai, a mihi ole hoi. I lohe oia i ka uwe ana i kakahiaka, a me ka hooho ana i ke awakea;
Wär's diesem doch ergangen wie den Städten, die schonungslos der Herr vernichtet hat! Er hätte schon am Morgen ein Geschrei vernehmen sollen und Kriegslärm um die Mittagszeit!
17 No kona pepehi ole mai ia'u, mai ka opu mai, a lilo ole ko'u makuwahine i lua no'u, a mau loa aku ka nui ana o kona opu.
Er ließ mich nicht im Mutterleibe sterben, daß meine Mutter mir mein Grab geworden, und immer hätte mich ihr Leib getragen.
18 No keaha la wau i puka mai ai mawaho mai o ka opu, e ike i ka luhi, a me ke kaumaha, i hoopauia ko'u mau la i ka hilahila?
Warum ging aus dem Mutterschoße ich hervor? Doch nur, um Gram und Kummer zu erleben und um in Schmach mein Leben zu beenden!

< Ieremia 20 >