અયૂબ 29
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 ૨ “અરે, જો આગળના વખતમાં હું હતો તેવો, અને જે વખતે ઈશ્વર મારું ધ્યાન રાખતા હતા તેવો હું હમણાં હોત તો કેવું સારું!
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 ૪ જેવો હું મારી જુવાનીમાં હતો તેવો હું હોત તો કેવું સારું! ત્યારે તો મારા તંબુ પર ઈશ્વરની કૃપાદ્રષ્ટિ હતી,
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 ૧૨ કેમ કે રડતાં ગરીબોને તથા તદ્દન નિરાશ્રિત અનાથો જેને મદદ કરનાર કોઈ ન હોય તેઓને પણ હું દુઃખમાંથી મુક્ત કરતો,
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 ૧૪ મેં ન્યાયીપણાંને ધારણ કર્યું અને તેણે મને ધારણ કર્યો, મારો ન્યાય મારા માટે જામા તથા પાઘડી સમાન હતો.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 ૧૬ ગરીબો સાથે હું તેઓના પિતાની જેમ વર્તતો. જેઓને હું જાણતો ન હતો તેઓની અગત્ય જાણીને હું તેમને મદદ કરતો.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 ૨૩ તેઓ વરસાદની જેમ મારી રાહ જોતા હતા; અને પાછલા વરસાદને માટે માણસ મુખ ખોલે તેમ તેઓ મારા માટે આતુર રહેતા.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 ૨૪ જયારે તેઓ ઉદાસ થઈ ગયા હોય ત્યારે હું તેમની સામે સ્મિત આપતો; મારા આનંદી ચહેરાનું તેજ તેઓ ઉતારી પાડતા નહિ.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 ૨૫ હતાશ થયેલા માણસને દિલાસો આપનાર તરીકે હું તેઓનો માર્ગ પસંદ કરતો; હું સરદાર તરીકે બિરાજતો, અને સૈન્યમાં રાજાની જેમ રહેતો.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
