અયૂબ 16
Atunci Iov a răspuns și a zis:
Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
4 ૪ તમારી જેમ હું પણ બોલી શકું છું; જો તમારો આત્મા મારા આત્માની જગ્યાએ હોત, તો હું તમારી સામે ડાહી વાતો કરત, અને મેં તમારી સામે માથું હલાવ્યું હોત.
Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
6 ૬ જો કે હું બોલું તો પણ મારું દુ: ખ દૂર થવાનું નથી; અને જો હું ચૂપ રહું તો મને કેવી રીતે આરામ મળે?
Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
8 ૮ તમે મને કરમાવી નાખ્યો છે, તે જ મારી વિરુદ્ધ સાક્ષી છે; અને મારા શરીરની દુર્બળતા મારી વિરુદ્ધ ઊઠીને સાક્ષી પૂરે છે.
Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
9 ૯ ઈશ્વરે તેમના કોપથી મને ચીરી નાખ્યો છે અને મને સતાવ્યો છે; તેમણે મારી સામે તેમના દાંત પીસ્યા છે. મારા દુશ્મનોએ પોતાની આંખો મારી સામે કરડી કરી છે.
Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
10 ૧૦ લોકોએ મારી વિરુદ્ધ પોતાનું મુખ પહોળું કર્યું છે. તેઓ મારા મોં પર તમાચો મારે છે; તેઓ મારી વિરુદ્ધ એકત્ર થાય છે.
Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
12 ૧૨ હું સુખચેનમાં હતો, ત્યારે તેમણે મને કચડી નાખ્યો; હા, તેમણે મને ગરદનથી પકડ્યો અને મારા ટુકડેટટુકડા કરી નાખ્યા. તેમણે મારા પર નિશાન તાકી રાખ્યું છે.
Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
13 ૧૩ તેમના ધનુર્ધારીઓએ મને ચારેબાજુથી ઘેરી લીધો છે; તે મારું હૃદય ફાડી નાખે છે અને તે દયા રાખતા નથી; તે મારું પિત્ત જમીન પર ઢોળે છે.
Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
