Ιακωβου 3
1 Μὴ πολλοὶ διδάσκαλοι γίνεσθε, ἀδελφοί μου, εἰδότες ὅτι μεῖζον κρίμα λημψόμεθα.
Fraților, să nu fiți mulți dintre voi învățători, știind că vom primi o judecată mai grea.
2 πολλὰ γὰρ πταίομεν ἅπαντες. εἴ τις ἐν λόγῳ οὐ πταίει, οὗτος τέλειος ἀνήρ, δυνατὸς χαλιναγωγῆσαι καὶ ὅλον τὸ σῶμα.
Căci toți ne poticnim în multe lucruri. Oricine nu se poticnește în cuvânt este o persoană desăvârșită, capabilă să țină în frâu și tot trupul.
3 εἰ δὲ τῶν ἵππων τοὺς χαλινοὺς εἰς τὰ στόματα βάλλομεν εἰς τὸ πείθεσθαι αὐτοὺς ἡμῖν, καὶ ὅλον τὸ σῶμα αὐτῶν μετάγομεν.
Într-adevăr, noi punem mânere în gura cailor pentru ca ei să ne asculte și le îndrumăm tot corpul.
4 ἰδοὺ καὶ τὰ πλοῖα, τηλικαῦτα ὄντα καὶ ὑπὸ ἀνέμων σκληρῶν ἐλαυνόμενα, μετάγεται ὑπὸ ἐλαχίστου πηδαλίου ὅπου ἡ ὁρμὴ τοῦ εὐθύνοντος βούλεται·
Iată că și corăbiile, deși sunt atât de mari și sunt conduse de vânturi năprasnice, sunt totuși ghidate de o cârmă foarte mică, oriunde dorește pilotul.
5 οὕτως καὶ ἡ γλῶσσα μικρὸν μέλος ἐστὶν καὶ μεγάλα αὐχεῖ. ἰδοὺ ἡλίκον πῦρ ἡλίκην ὕλην ἀνάπτει·
Tot așa și limba este un membru mic și se laudă cu lucruri mari. Vedeți cum un foc mic se poate extinde până la o pădure mare!
6 ἡ γλῶσσα πῦρ, ὁ κόσμος τῆς ἀδικίας, ἡ γλῶσσα καθίσταται ἐν τοῖς μέλεσιν ἡμῶν, ἡ σπιλοῦσα ὅλον τὸ σῶμα καὶ φλογίζουσα τὸν τροχὸν τῆς γενέσεως καὶ φλογιζομένη ὑπὸ τῆς γεέννης. (Geenna g1067)
Și limba este un foc. Lumea nelegiuirii dintre mădularele noastre este limba, care spurcă tot trupul și dă foc cursului firii, și este incendiată de Gheenă. (Geenna g1067)
7 πᾶσα γὰρ φύσις θηρίων τε καὶ πετεινῶν ἑρπετῶν τε καὶ ἐναλίων δαμάζεται καὶ δεδάμασται τῇ φύσει τῇ ἀνθρωπίνῃ·
Căci orice fel de animal, pasăre, târâtoare și creatură marină este îmblânzită și a fost îmblânzită de oameni;
8 τὴν δὲ γλῶσσαν οὐδεὶς δύναται ἀνθρώπων δαμάσαι· ἀκατάστατον κακόν, μεστὴ ἰοῦ θανατηφόρου.
dar nimeni nu poate îmblânzi limba. Ea este un rău neliniștit, plin de otravă mortală.
9 ἐν αὐτῇ εὐλογοῦμεν τὸν κύριον καὶ πατέρα, καὶ ἐν αὐτῇ καταρώμεθα τοὺς ἀνθρώπους τοὺς καθ’ ὁμοίωσιν θεοῦ γεγονότας·
Cu ea îl binecuvântăm pe Dumnezeul și Tatăl nostru, iar cu ea îi blestemăm pe oamenii care sunt făcuți după chipul lui Dumnezeu.
10 ἐκ τοῦ αὐτοῦ στόματος ἐξέρχεται εὐλογία καὶ κατάρα. οὐ χρή, ἀδελφοί μου, ταῦτα οὕτως γίνεσθαι.
Din aceeași gură iese binecuvântarea și blestemul. Frații mei, aceste lucruri nu ar trebui să fie așa.
11 μήτι ἡ πηγὴ ἐκ τῆς αὐτῆς ὀπῆς βρύει τὸ γλυκὺ καὶ τὸ πικρόν;
Un izvor trimite oare din aceeași deschizătură apă dulce și apă amară?
12 μὴ δύναται, ἀδελφοί μου, συκῆ ἐλαίας ποιῆσαι ἢ ἄμπελος σῦκα; οὔτε ἁλυκὸν γλυκὺ ποιῆσαι ὕδωρ.
Poate un smochin, frații mei, să dea măsline, sau o viță de vie smochine? Așadar, niciun izvor nu produce în același timp apă sărată și apă dulce.
13 Τίς σοφὸς καὶ ἐπιστήμων ἐν ὑμῖν; δειξάτω ἐκ τῆς καλῆς ἀναστροφῆς τὰ ἔργα αὐτοῦ ἐν πραΰτητι σοφίας.
Cine este înțelept și priceput între voi? Să arate prin buna lui purtare că faptele lui sunt făcute cu blândețea înțelepciunii.
14 εἰ δὲ ζῆλον πικρὸν ἔχετε καὶ ἐριθείαν ἐν τῇ καρδίᾳ ὑμῶν, μὴ κατακαυχᾶσθε τῆς ἀληθείας καὶ ψεύδεσθε.
Dar dacă ai în inima ta gelozie amară și ambiție egoistă, nu te lăuda și nu minți împotriva adevărului.
15 οὐκ ἔστιν αὕτη ἡ σοφία ἄνωθεν κατερχομένη, ἀλλὰ ἐπίγειος, ψυχική, δαιμονιώδης·
Această înțelepciune nu este cea care coboară de sus, ci este pământească, senzuală și demonică.
16 ὅπου γὰρ ζῆλος καὶ ἐριθεία, ἐκεῖ ἀκαταστασία καὶ πᾶν φαῦλον πρᾶγμα.
Căci unde sunt gelozia și ambiția egoistă, acolo este confuzie și orice faptă rea.
17 ἡ δὲ ἄνωθεν σοφία πρῶτον μὲν ἁγνή ἐστιν, ἔπειτα εἰρηνική, ἐπιεικής, εὐπειθής, μεστὴ ἐλέους καὶ καρπῶν ἀγαθῶν, ἀδιάκριτος, ἀνυπόκριτος·
Dar înțelepciunea care vine de sus este mai întâi curată, apoi pașnică, blândă, rezonabilă, plină de milă și de roade bune, fără părtinire și fără ipocrizie.
18 καρπὸς δὲ δικαιοσύνης ἐν εἰρήνῃ σπείρεται τοῖς ποιοῦσιν εἰρήνην.
Or, rodul dreptății este semănat în pace de către cei care fac pace.
