Προς Κορινθιους Β΄ 5
1 Οἴδαμεν γὰρ ὅτι ἐὰν ἡ ἐπίγειος ἡμῶν οἰκία τοῦ σκήνους καταλυθῇ, οἰκοδομὴν ἐκ θεοῦ ἔχομεν οἰκίαν ἀχειροποίητον αἰώνιον ἐν τοῖς οὐρανοῖς. (aiōnios g166)
Căci știm că, dacă se va desființa cortul nostru pământesc, avem o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mână, veșnică, în ceruri. (aiōnios g166)
2 καὶ γὰρ ἐν τούτῳ στενάζομεν, τὸ οἰκητήριον ἡμῶν τὸ ἐξ οὐρανοῦ ἐπενδύσασθαι ἐπιποθοῦντες,
Căci, cu siguranță, în aceasta gemem, dorind să fim îmbrăcați cu locuința noastră care este din ceruri,
3 εἴγε καὶ ἐνδυσάμενοι οὐ γυμνοὶ εὑρεθησόμεθα.
dacă, într-adevăr, fiind îmbrăcați, nu vom fi găsiți goi.
4 καὶ γὰρ οἱ ὄντες ἐν τῷ σκήνει στενάζομεν βαρούμενοι, ἐφ’ ᾧ οὐ θέλομεν ἐκδύσασθαι ἀλλ’ ἐπενδύσασθαι, ἵνα καταποθῇ τὸ θνητὸν ὑπὸ τῆς ζωῆς.
Căci, într-adevăr, noi, care suntem în acest cort, gemem, fiind împovărați, nu că am dori să fim dezbrăcați, ci că dorim să fim îmbrăcați, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghițit de viață.
5 ὁ δὲ κατεργασάμενος ἡμᾶς εἰς αὐτὸ τοῦτο θεός, ὁ δοὺς ἡμῖν τὸν ἀρραβῶνα τοῦ πνεύματος.
Or, cel care ne-a făcut tocmai pentru acest lucru este Dumnezeu, care ne-a dat și avansul Duhului.
6 θαρροῦντες οὖν πάντοτε καὶ εἰδότες ὅτι ἐνδημοῦντες ἐν τῷ σώματι ἐκδημοῦμεν ἀπὸ τοῦ κυρίου,
De aceea suntem totdeauna încrezători și știm că, dacă suntem acasă în trup, suntem departe de Domnul,
7 διὰ πίστεως γὰρ περιπατοῦμεν οὐ διὰ εἴδους
căci umblăm prin credință, nu prin vedere.
8 θαρροῦμεν δὲ καὶ εὐδοκοῦμεν μᾶλλον ἐκδημῆσαι ἐκ τοῦ σώματος καὶ ἐνδημῆσαι πρὸς τὸν κύριον.
Suntem curajoși, zic, și suntem dispuși mai degrabă să fim absenți din trup și să fim acasă la Domnul.
9 διὸ καὶ φιλοτιμούμεθα, εἴτε ἐνδημοῦντες εἴτε ἐκδημοῦντες, εὐάρεστοι αὐτῷ εἶναι.
De aceea și noi ne propunem, fie că suntem acasă, fie că suntem absenți, să îi fim binevoitori.
10 τοὺς γὰρ πάντας ἡμᾶς φανερωθῆναι δεῖ ἔμπροσθεν τοῦ βήματος τοῦ Χριστοῦ, ἵνα κομίσηται ἕκαστος τὰ διὰ τοῦ σώματος πρὸς ἃ ἔπραξεν, εἴτε ἀγαθὸν εἴτε φαῦλον.
Căci toți trebuie să fim descoperiți înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească cele din trup, după cum a făcut, fie că este bun, fie că este rău.
11 Εἰδότες οὖν τὸν φόβον τοῦ κυρίου ἀνθρώπους πείθομεν, θεῷ δὲ πεφανερώμεθα· ἐλπίζω δὲ καὶ ἐν ταῖς συνειδήσεσιν ὑμῶν πεφανερῶσθαι.
Cunoscând deci frica de Domnul, noi convingem pe oameni, dar suntem descoperiți lui Dumnezeu, și sper că suntem descoperiți și în conștiințele voastre.
12 οὐ γὰρ πάλιν ἑαυτοὺς συνιστάνομεν ὑμῖν, ἀλλὰ ἀφορμὴν διδόντες ὑμῖν καυχήματος ὑπὲρ ἡμῶν, ἵνα ἔχητε πρὸς τοὺς ἐν προσώπῳ καυχωμένους καὶ μὴ ἐν καρδίᾳ.
Căci nu ne recomandăm din nou vouă, ci vorbim ca să vă dăm prilej de laudă în numele nostru, ca să aveți ce răspunde celor care se laudă în aparență și nu în inimă.
13 εἴτε γὰρ ἐξέστημεν, θεῷ· εἴτε σωφρονοῦμεν, ὑμῖν.
Căci, dacă suntem în afară de noi înșine, este pentru Dumnezeu. Sau dacă suntem cu mintea trează, este pentru voi.
14 ἡ γὰρ ἀγάπη τοῦ Χριστοῦ συνέχει ἡμᾶς,
Căci dragostea lui Hristos ne constrânge, pentru că noi judecăm astfel: că unul a murit pentru toți, deci toți au murit.
15 κρίναντας τοῦτο, ὅτι εἷς ὑπὲρ πάντων ἀπέθανεν· ἄρα οἱ πάντες ἀπέθανον· καὶ ὑπὲρ πάντων ἀπέθανεν ἵνα οἱ ζῶντες μηκέτι ἑαυτοῖς ζῶσιν ἀλλὰ τῷ ὑπὲρ αὐτῶν ἀποθανόντι καὶ ἐγερθέντι.
El a murit pentru toți, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru cel care a murit și a înviat pentru ei.
16 ὥστε ἡμεῖς ἀπὸ τοῦ νῦν οὐδένα οἴδαμεν κατὰ σάρκα· εἰ καὶ ἐγνώκαμεν κατὰ σάρκα Χριστόν, ἀλλὰ νῦν οὐκέτι γινώσκομεν.
De aceea nu mai cunoaștem pe nimeni după trup de acum înainte. Chiar dacă am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaștem astfel.
17 ὥστε εἴ τις ἐν Χριστῷ, καινὴ κτίσις· τὰ ἀρχαῖα παρῆλθεν, ἰδοὺ γέγονεν καινά·
Prin urmare, dacă cineva este în Hristos, este o făptură nouă. Lucrurile vechi au trecut. Iată, toate lucrurile au devenit noi.
18 τὰ δὲ πάντα ἐκ τοῦ θεοῦ τοῦ καταλλάξαντος ἡμᾶς ἑαυτῷ διὰ Χριστοῦ καὶ δόντος ἡμῖν τὴν διακονίαν τῆς καταλλαγῆς,
Dar toate lucrurile sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El însuși prin Isus Hristos și ne-a dat slujba împăcării;
19 ὡς ὅτι θεὸς ἦν ἐν Χριστῷ κόσμον καταλλάσσων ἑαυτῷ, μὴ λογιζόμενος αὐτοῖς τὰ παραπτώματα αὐτῶν, καὶ θέμενος ἐν ἡμῖν τὸν λόγον τῆς καταλλαγῆς.
și anume, că Dumnezeu a fost în Hristos împăcând lumea cu Sine, fără să le socotească greșelile lor, și ne-a încredințat nouă cuvântul împăcării.
20 ὑπὲρ Χριστοῦ οὖν πρεσβεύομεν ὡς τοῦ θεοῦ παρακαλοῦντος δι’ ἡμῶν· δεόμεθα ὑπὲρ Χριστοῦ, καταλλάγητε τῷ θεῷ.
Noi suntem deci ambasadori în numele lui Hristos, ca și cum Dumnezeu ar ruga prin noi; vă rugăm în numele lui Hristos, împăcați-vă cu Dumnezeu.
21 τὸν μὴ γνόντα ἁμαρτίαν ὑπὲρ ἡμῶν ἁμαρτίαν ἐποίησεν, ἵνα ἡμεῖς γενώμεθα δικαιοσύνη θεοῦ ἐν αὐτῷ.
Căci pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut să fie păcat în locul nostru, pentru ca noi să devenim în El neprihănirea lui Dumnezeu.
