Προς Ρωμαιους 8
1 Οὐδὲν ἄρα νῦν κατάκριμα τοῖς ἐν Χριστῷ Ἰησοῦ (μὴ κατὰ σάρκα περιπατοῦσιν ἀλλὰ κατὰ πνεῦμα. *K*)
Așadar, acum nu este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu umblă după trup, ci după Duhul.
2 ὁ γὰρ νόμος τοῦ πνεύματος τῆς ζωῆς ἐν Χριστῷ Ἰησοῦ ἠλευθέρωσέν (σε *N(K)O*) ἀπὸ τοῦ νόμου τῆς ἁμαρτίας καὶ τοῦ θανάτου.
Căci legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a făcut liber de legea păcatului și a morții.
3 τὸ γὰρ ἀδύνατον τοῦ νόμου, ἐν ᾧ ἠσθένει διὰ τῆς σαρκός, ὁ θεὸς τὸν ἑαυτοῦ υἱὸν πέμψας ἐν ὁμοιώματι σαρκὸς ἁμαρτίας καὶ περὶ ἁμαρτίας κατέκρινεν τὴν ἁμαρτίαν ἐν τῇ σαρκί,
Căci ceea ce nu putea face legea, fiindcă era slabă prin carne, Dumnezeu a făcut, trimițându-și propriul Fiu în chip de carne păcătoasă și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne,
4 ἵνα τὸ δικαίωμα τοῦ νόμου πληρωθῇ ἐν ἡμῖν τοῖς μὴ κατὰ σάρκα περιπατοῦσιν ἀλλὰ κατὰ πνεῦμα.
pentru ca rânduiala legii să fie împlinită în noi, care nu umblăm după carne, ci după Duhul.
5 οἱ γὰρ κατὰ σάρκα ὄντες τὰ τῆς σαρκὸς φρονοῦσιν οἱ δὲ κατὰ πνεῦμα τὰ τοῦ πνεύματος.
Căci cei care trăiesc după trup își pun mintea la lucrurile trupului, dar cei care trăiesc după Duhul, la lucrurile Duhului.
6 τὸ γὰρ φρόνημα τῆς σαρκὸς θάνατος, τὸ δὲ φρόνημα τοῦ πνεύματος ζωὴ καὶ εἰρήνη.
Căci mintea cărnii este moarte, dar mintea Duhului este viață și pace;
7 διότι τὸ φρόνημα τῆς σαρκὸς ἔχθρα εἰς θεόν· τῷ γὰρ νόμῳ τοῦ θεοῦ οὐχ ὑποτάσσεται, οὐδὲ γὰρ δύναται·
pentru că mintea cărnii este ostilă lui Dumnezeu, deoarece nu se supune legii lui Dumnezeu și nici nu poate fi.
8 οἱ δὲ ἐν σαρκὶ ὄντες θεῷ ἀρέσαι οὐ δύνανται·
Cei care sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 ὑμεῖς δὲ οὐκ ἐστὲ ἐν σαρκὶ ἀλλ᾽ ἐν πνεύματι, εἴπερ εἴπερ πνεῦμα θεοῦ οἰκεῖ ἐν ὑμῖν. εἰ δέ τις πνεῦμα Χριστοῦ οὐκ ἔχει, οὗτος οὐκ ἔστιν αὐτοῦ.
Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, nu este al lui.
10 εἰ δὲ Χριστὸς ἐν ὑμῖν, τὸ μὲν σῶμα νεκρὸν διὰ ἁμαρτίαν τὸ δὲ πνεῦμα ζωὴ διὰ δικαιοσύνην.
Dacă Hristos este în voi, trupul este mort din pricina păcatului, dar spiritul este viu din pricina neprihănirii.
11 εἰ δὲ τὸ πνεῦμα τοῦ ἐγείραντος (τὸν *no*) Ἰησοῦν ἐκ νεκρῶν οἰκεῖ ἐν ὑμῖν, ὁ ἐγείρας (τὸν *k*) Χριστὸν ἐκ νεκρῶν (Ἰησοῦν *O*) ζῳοποιήσει καὶ τὰ θνητὰ σώματα ὑμῶν διὰ (τοῦ ἐνοικοῦντος *N(k)O*) αὐτοῦ (πνεύματος *N(k)O*) ἐν ὑμῖν.
Dar dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus din morți locuiește în voi, cel care l-a înviat pe Isus Hristos din morți va da viață și trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Său care locuiește în voi.
12 Ἄρα οὖν, ἀδελφοί, ὀφειλέται ἐσμὲν οὐ τῇ σαρκὶ τοῦ κατὰ σάρκα ζῆν·
Deci, fraților, nu suntem datori să trăim după trup, ca să trăim după trup.
13 εἰ γὰρ κατὰ σάρκα ζῆτε, μέλλετε ἀποθνῄσκειν· εἰ δὲ πνεύματι τὰς πράξεις τοῦ σώματος θανατοῦτε, ζήσεσθε.
Căci, dacă trăiți după trup, trebuie să muriți; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.
14 ὅσοι γὰρ πνεύματι θεοῦ ἄγονται, οὗτοι υἱοὶ θεοῦ εἰσιν.
Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu, aceștia sunt copiii lui Dumnezeu.
15 οὐ γὰρ ἐλάβετε πνεῦμα δουλείας πάλιν εἰς φόβον, ἀλλ᾽ ἐλάβετε πνεῦμα υἱοθεσίας ἐν ᾧ κράζομεν· αββα ὁ πατήρ.
Căci nu ați primit din nou duhul robiei pentru frică, ci ați primit Duhul adopției, prin care strigăm: “Abba! Tată!”
16 αὐτὸ τὸ πνεῦμα συμμαρτυρεῖ τῷ πνεύματι ἡμῶν ὅτι ἐσμὲν τέκνα θεοῦ.
Însuși Duhul mărturisește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu;
17 εἰ δὲ τέκνα, καὶ κληρονόμοι· κληρονόμοι μὲν θεοῦ συγκληρονόμοι δὲ Χριστοῦ· εἴπερ εἴπερ συμπάσχομεν ἵνα καὶ συνδοξασθῶμεν.
și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim și noi proslăviți împreună cu El.
18 Λογίζομαι γὰρ ὅτι οὐκ ἄξια τὰ παθήματα τοῦ νῦν καιροῦ πρὸς τὴν μέλλουσαν δόξαν ἀποκαλυφθῆναι εἰς ἡμᾶς.
Căci consider că suferințele de acum nu sunt vrednice de comparație cu slava care se va arăta față de noi.
19 ἡ γὰρ ἀποκαραδοκία τῆς κτίσεως τὴν ἀποκάλυψιν τῶν υἱῶν τοῦ θεοῦ ἀπεκδέχεται·
Căci creația așteaptă cu nerăbdare arătarea copiilor lui Dumnezeu.
20 τῇ γὰρ ματαιότητι ἡ κτίσις ὑπετάγη, οὐχ ἑκοῦσα ἀλλὰ διὰ τὸν ὑποτάξαντα, ἐφ᾽ ἑλπίδι
Căci creația a fost supusă deșertăciunii, nu din voia ei, ci din cauza celui care a supus-o, în speranța
21 ὅτι καὶ αὐτὴ ἡ κτίσις ἐλευθερωθήσεται ἀπὸ τῆς δουλείας τῆς φθορᾶς εἰς τὴν ἐλευθερίαν τῆς δόξης τῶν τέκνων τοῦ θεοῦ.
că și creația însăși va fi eliberată din robia stricăciunii în libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu.
22 οἴδαμεν γὰρ ὅτι πᾶσα ἡ κτίσις συστενάζει καὶ συνωδίνει ἄχρι τοῦ νῦν·
Căci știm că întreaga creație geme și se chinuiește în dureri împreună până acum.
23 οὐ μόνον δέ, ἀλλὰ καὶ αὐτοὶ τὴν ἀπαρχὴν τοῦ πνεύματος ἔχοντες ἡμεῖς καὶ αὐτοὶ ἐν ἑαυτοῖς στενάζομεν υἱοθεσίαν ἀπεκδεχόμενοι, τὴν ἀπολύτρωσιν τοῦ σώματος ἡμῶν.
Nu numai noi înșine, ci și noi înșine, care avem primele roade ale Duhului, chiar și noi înșine gemem în noi înșine, așteptând adopția, răscumpărarea trupului nostru.
24 τῇ γὰρ ἐλπίδι ἐσώθημεν· ἐλπὶς δὲ βλεπομένη οὐκ ἔστιν ἐλπίς· ὃ γὰρ βλέπει τίς, (τί καὶ *KO*) ἐλπίζει;
Căci am fost mântuiți în speranță, dar speranța care se vede nu este speranță. Căci cine speră în ceea ce vede?
25 εἰ δὲ ὃ οὐ βλέπομεν ἐλπίζομεν, δι᾽ ὑπομονῆς ἀπεκδεχόμεθα.
Dar dacă sperăm în ceea ce nu vedem, așteptăm cu răbdare.
26 ὡσαύτως δὲ καὶ τὸ πνεῦμα συναντιλαμβάνεται (τῇ *N(k)O*) (ἀσθενείᾳ *N(K)O*) ἡμῶν· τὸ γὰρ τί (προσευξώμεθα *NK(o)*) καθὸ δεῖ οὐκ οἴδαμεν, ἀλλ᾽ αὐτὸ τὸ πνεῦμα ὑπερεντυγχάνει (ὑπὲρ *k*) (ἡμῶν *K*) στεναγμοῖς ἀλαλήτοις·
Tot așa și Duhul Sfânt ne ajută în slăbiciunile noastre, pentru că nu știm să ne rugăm cum trebuie. Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu gemete care nu pot fi rostite.
27 ὁ δὲ ἐραυνῶν τὰς καρδίας οἶδεν τί τὸ φρόνημα τοῦ πνεύματος, ὅτι κατὰ θεὸν ἐντυγχάνει ὑπὲρ ἁγίων.
Cel care cercetează inimile știe ce este în mintea Duhului, pentru că el mijlocește pentru sfinți, potrivit lui Dumnezeu.
28 Οἴδαμεν δὲ ὅτι τοῖς ἀγαπῶσιν τὸν θεὸν πάντα συνεργεῖ (ὁ θεὸς *O*) εἰς ἀγαθόν, τοῖς κατὰ πρόθεσιν κλητοῖς οὖσιν.
Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemați după planul Lui.
29 ὅτι οὓς προέγνω, καὶ προώρισεν συμμόρφους τῆς εἰκόνος τοῦ υἱοῦ αὐτοῦ εἰς τὸ εἶναι αὐτὸν πρωτότοκον ἐν πολλοῖς ἀδελφοῖς·
Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și predestinat să fie conformați cu chipul Fiului Său, pentru ca El să fie cel dintâi născut între mulți frați.
30 οὓς δὲ προώρισεν, τούτους καὶ ἐκάλεσεν· καὶ οὓς ἐκάλεσεν, τούτους καὶ ἐδικαίωσεν· οὓς δὲ ἐδικαίωσεν, τούτους καὶ ἐδόξασεν.
Pe cei pe care i-a predestinat, pe aceia i-a și chemat. Pe cei pe care i-a chemat, pe aceia i-a și îndreptățit. Pe cei pe care i-a justificat, pe aceia i-a și glorificat.
31 Τί οὖν ἐροῦμεν πρὸς ταῦτα; εἰ ὁ θεὸς ὑπὲρ ἡμῶν, τίς καθ᾽ ἡμῶν;
Ce să spunem despre aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?
32 ὅς γε τοῦ ἰδίου υἱοῦ οὐκ ἐφείσατο, ἀλλ᾽ ὑπὲρ ἡμῶν πάντων παρέδωκεν αὐτόν, πῶς οὐχὶ καὶ σὺν αὐτῷ τὰ πάντα ἡμῖν χαρίσεται;
El, care nu și-a cruțat propriul Fiu, ci L-a predat pentru noi toți, cum nu ne-ar da și El, împreună cu El, toate lucrurile?
33 Τίς ἐγκαλέσει κατὰ ἐκλεκτῶν θεοῦ; θεὸς ὁ δικαιῶν·
Cine ar putea aduce o acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care justifică.
34 τίς ὁ κατακρινῶν; Χριστὸς (Ἰησοῦς *NO*) ὁ ἀποθανὼν μᾶλλον δὲ (καὶ *k*) ἐγερθείς (ἐκ νεκρῶν, *O*) ὃς καί ἐστιν ἐν δεξιᾷ τοῦ θεοῦ, ὃς καὶ ἐντυγχάνει ὑπὲρ ἡμῶν.
Cine este cel care condamnă? Este Hristos, care a murit, ba mai mult, care a înviat din morți, care este la dreapta lui Dumnezeu, care și el mijlocește pentru noi.
35 Τίς ἡμᾶς χωρίσει ἀπὸ τῆς ἀγάπης τοῦ Χριστοῦ; θλῖψις ἢ στενοχωρία ἢ διωγμὸς ἢ λιμὸς ἢ γυμνότης ἢ κίνδυνος ἢ μάχαιρα;
Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Ar putea oare opresiunea, sau chinul, sau persecuția, sau foametea, sau goliciunea, sau primejdia, sau sabia?
36 καθὼς γέγραπται ὅτι ἕνεκεν σοῦ θανατούμεθα ὅλην τὴν ἡμέραν, ἐλογίσθημεν ὡς πρόβατα σφαγῆς.
Așa cum este scris, “De dragul tău suntem uciși toată ziua. Am fost socotiți ca niște oi pentru măcelărie.”
37 ἀλλ᾽ ἐν τούτοις πᾶσιν ὑπερνικῶμεν διὰ τοῦ ἀγαπήσαντος ἡμᾶς·
Nu, în toate aceste lucruri suntem mai mult decât biruitori prin Cel ce ne-a iubit.
38 πέπεισμαι γὰρ ὅτι οὔτε θάνατος οὔτε ζωὴ οὔτε ἄγγελοι οὔτε ἀρχαὶ οὔτε ἐνεστῶτα οὔτε μέλλοντα οὔτε δυνάμεις
Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile,
39 οὔτε ὕψωμα οὔτε βάθος οὔτε τις κτίσις ἑτέρα δυνήσεται ἡμᾶς χωρίσαι ἀπὸ τῆς ἀγάπης τοῦ θεοῦ τῆς ἐν Χριστῷ Ἰησοῦ τῷ κυρίῳ ἡμῶν.
nici înălțimea, nici adâncimea, nici vreun alt lucru creat nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.
