Κατα Ιωαννην 16
1 Ταῦτα λελάληκα ὑμῖν, ἵνα μὴ σκανδαλισθῆτε.
“V-am spus aceste lucruri ca să nu vă poticniți.
2 ἀποσυναγώγους ποιήσουσιν ὑμᾶς· ἀλλ᾽ ἔρχεται ὥρα ἵνα πᾶς ὁ ἀποκτείνας ὑμᾶς δόξῃ λατρείαν προσφέρειν τῷ θεῷ.
Ei vă vor da afară din sinagogi. Da, vine vremea când oricine vă va ucide va crede că îi oferă un serviciu lui Dumnezeu.
3 καὶ ταῦτα ποιήσουσιν (ὑμῖν, *k*) ὅτι οὐκ ἔγνωσαν τὸν πατέρα οὐδὲ ἐμέ.
Ei vor face aceste lucruri pentru că nu l-au cunoscut pe Tatăl și nici pe mine.
4 ἀλλὰ ταῦτα λελάληκα ὑμῖν, ἵνα ὅταν ἔλθῃ ἡ ὥρα (αὐτῶν, *no*) μνημονεύητε αὐτῶν ὅτι ἐγὼ εἶπον ὑμῖν. ταῦτα δὲ ὑμῖν ἐξ ἀρχῆς οὐκ εἶπον, ὅτι μεθ᾽ ὑμῶν ἤμην.
Dar v-am spus aceste lucruri pentru ca, atunci când va veni vremea, să vă amintiți că v-am vorbit despre ele. Nu v-am spus aceste lucruri de la început, pentru că eram cu voi.
5 νῦν δὲ ὑπάγω πρὸς τὸν πέμψαντά με, καὶ οὐδεὶς ἐξ ὑμῶν ἐρωτᾷ με· ποῦ ὑπάγεις;
Dar acum mă duc la cel care m-a trimis și niciunul dintre voi nu mă întreabă: “Unde te duci?”
6 ἀλλ᾽ ὅτι ταῦτα λελάληκα ὑμῖν, ἡ λύπη πεπλήρωκεν ὑμῶν τὴν καρδίαν.
Ci, pentru că v-am spus aceste lucruri, durerea v-a umplut inima.
7 ἀλλ᾽ ἐγὼ τὴν ἀλήθειαν λέγω ὑμῖν· συμφέρει ὑμῖν ἵνα ἐγὼ ἀπέλθω· ἐὰν γὰρ (ἐγὼ *o*) μὴ ἀπέλθω, ὁ παράκλητος (οὐκ ἐλεύσεται *NK(o)*) πρὸς ὑμᾶς· ἐὰν δὲ πορευθῶ, πέμψω αὐτὸν πρὸς ὑμᾶς.
Cu toate acestea, vă spun adevărul: este spre folosul vostru să plec, căci dacă nu plec, Consilierul nu va veni la voi. Dar dacă plec, vi-l voi trimite.
8 καὶ ἐλθὼν ἐκεῖνος ἐλέγξει τὸν κόσμον περὶ ἁμαρτίας καὶ περὶ δικαιοσύνης καὶ περὶ κρίσεως.
Când va veni, el va convinge lumea despre păcat, despre dreptate și despre judecată;
9 περὶ ἁμαρτίας μέν, ὅτι οὐ πιστεύουσιν εἰς ἐμέ·
despre păcat, pentru că nu cred în mine;
10 περὶ δικαιοσύνης δέ, ὅτι πρὸς τὸν πατέρα (μου *k*) ὑπάγω, καὶ οὐκέτι οὐκέτι θεωρεῖτέ με·
despre dreptate, pentru că mă duc la Tatăl meu și nu mă veți mai vedea;
11 περὶ δὲ κρίσεως, ὅτι ὁ ἄρχων τοῦ κόσμου τούτου κέκριται.
despre judecată, pentru că prințul acestei lumi a fost judecat.
12 Ἔτι πολλὰ ἔχω ὑμῖν λέγειν, ἀλλ᾽ οὐ δύνασθε βαστάζειν ἄρτι.
Mai am încă multe lucruri să-ți spun, dar acum nu le poți suferi.
13 ὅταν δὲ ἔλθῃ ἐκεῖνος, τὸ πνεῦμα τῆς ἀληθείας, ὁδηγήσει ὑμᾶς (ἐν τῇ ἀληθείᾳ πάσῃ. *N(k)O*) οὐ γὰρ λαλήσει ἀφ᾽ ἑαυτοῦ, ἀλλ᾽ ὅσα (ἂν *k*) (ἀκούσει *N(k)(o)*) λαλήσει καὶ τὰ ἐρχόμενα ἀναγγελεῖ ὑμῖν.
Dar când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine, ci va spune tot ce va auzi. El vă va vesti lucrurile care vor veni.
14 ἐκεῖνος ἐμὲ δοξάσει, ὅτι ἐκ τοῦ ἐμοῦ λήμψεται καὶ ἀναγγελεῖ ὑμῖν.
El mă va proslăvi, pentru că va lua din ceea ce este al meu și vă va vesti.
15 Πάντα ὅσα ἔχει ὁ πατὴρ ἐμά ἐστιν· διὰ τοῦτο εἶπον ὅτι ἐκ τοῦ ἐμοῦ (λαμβάνει *N(k)O*) καὶ ἀναγγελεῖ ὑμῖν.
Toate lucrurile pe care le are Tatăl sunt ale mele; de aceea am spus că el ia din ale mele și vi le va vesti vouă.
16 μικρὸν καὶ (οὐκέτι οὐκέτι *N(K)O*) θεωρεῖτέ με, καὶ πάλιν μικρὸν καὶ ὄψεσθέ με (ὅτι ἐγὼ ὑπάγω πρὸς τὸν πατέρα. *K*)
“Încă puțină vreme și nu Mă veți mai vedea. Din nou puțină vreme, și Mă veți vedea.”
17 εἶπαν οὖν ἐκ τῶν μαθητῶν αὐτοῦ πρὸς ἀλλήλους· τί ἐστιν τοῦτο ὃ λέγει ἡμῖν· μικρὸν καὶ οὐ θεωρεῖτέ με, καὶ πάλιν μικρὸν καὶ ὄψεσθέ με; καὶ ὅτι (ἐγὼ *k*) ὑπάγω πρὸς τὸν πατέρα;
De aceea unii dintre ucenicii Lui ziceau unii către alții: “Ce este aceasta, că ne spune: “Peste puțină vreme nu Mă veți vedea; și iarăși peste puțină vreme Mă veți vedea” și: “Pentru că Mă duc la Tatăl”?”
18 ἔλεγον οὖν· τί ἐστιν τοῦτο ὃ λέγει τὸ μικρόν; οὐκ οἴδαμεν τί λαλεῖ.
Ei au spus deci: “Ce este aceasta pe care o spune: “Puțin timp”? Nu știm ce vrea să spună”.
19 Ἔγνω (οὖν *K*) ὁ Ἰησοῦς ὅτι ἤθελον αὐτὸν ἐρωτᾶν, καὶ εἶπεν αὐτοῖς· περὶ τούτου ζητεῖτε μετ᾽ ἀλλήλων ὅτι εἶπον· μικρὸν καὶ οὐ θεωρεῖτέ με, καὶ πάλιν μικρὸν καὶ ὄψεσθέ με;
Isus a înțeles că voiau să-L întrebe și le-a zis: “Vă întrebați între voi despre aceasta, că am zis: “Peste puțină vreme nu Mă veți vedea și iarăși peste puțină vreme Mă veți vedea?”
20 Ἀμὴν ἀμὴν λέγω ὑμῖν ὅτι κλαύσετε καὶ θρηνήσετε ὑμεῖς, ὁ δὲ κόσμος χαρήσεται· ὑμεῖς (δὲ *k*) λυπηθήσεσθε, ἀλλ᾽ ἡ λύπη ὑμῶν εἰς χαρὰν γενήσεται.
Adevărat vă spun că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura. Voi veți fi întristați, dar întristarea voastră se va transforma în bucurie.
21 ἡ γυνὴ ὅταν τίκτῃ λύπην ἔχει, ὅτι ἦλθεν ἡ ὥρα αὐτῆς· ὅταν δὲ γεννήσῃ τὸ παιδίον, οὐκέτι οὐκέτι μνημονεύει τῆς θλίψεως διὰ τὴν χαράν, ὅτι ἐγεννήθη ἄνθρωπος εἰς τὸν κόσμον.
Femeia, când naște, are tristețe, pentru că i-a sosit vremea. Dar, după ce a născut, nu-și mai amintește de chin, pentru bucuria că s-a născut o ființă umană în lume.
22 Καὶ ὑμεῖς οὖν νῦν μὲν λύπην ἔχετε, πάλιν δὲ ὄψομαι ὑμᾶς καὶ χαρήσεται ὑμῶν ἡ καρδία, καὶ τὴν χαρὰν ὑμῶν οὐδεὶς (αἴρει *NK(o)*) ἀφ᾽ ὑμῶν,
De aceea, acum aveți întristare, dar vă voi revedea, și inima voastră se va bucura, și nimeni nu vă va lua bucuria.
23 καὶ ἐν ἐκείνῃ τῇ ἡμέρᾳ ἐμὲ οὐκ ἐρωτήσετε οὐδέν. Ἀμὴν ἀμὴν λέγω ὑμῖν· (ὅτι *k*) ἄν (τι *N(k)O*) αἰτήσητε τὸν πατέρα ἐν τῷ ὀνόματί μου δώσει ὑμῖν.
În ziua aceea nu-mi veți pune întrebări. Adevărat vă spun că orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da.
24 ἕως ἄρτι οὐκ ᾐτήσατε οὐδὲν ἐν τῷ ὀνόματί μου· αἰτεῖτε καὶ λήμψεσθε, ἵνα ἡ χαρὰ ὑμῶν ᾖ πεπληρωμένη.
Până acum, nu ați cerut nimic în numele Meu. Cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
25 Ταῦτα ἐν παροιμίαις λελάληκα ὑμῖν· (ἀλλ᾽ *K*) ἔρχεται ὥρα ὅτε οὐκέτι οὐκέτι ἐν παροιμίαις λαλήσω ὑμῖν ἀλλὰ παρρησίᾳ περὶ τοῦ πατρὸς (ἀπαγγελῶ *N(k)O*) ὑμῖν.
“V-am spus aceste lucruri prin figuri de stil. Dar vine vremea când nu vă voi mai vorbi cu figuri de stil, ci vă voi vorbi în mod clar despre Tatăl.
26 ἐν ἐκείνῃ τῇ ἡμέρᾳ ἐν τῷ ὀνόματί μου αἰτήσεσθε· καὶ οὐ λέγω ὑμῖν ὅτι ἐγὼ ἐρωτήσω τὸν πατέρα περὶ ὑμῶν·
În ziua aceea, veți cere în numele meu; și nu vă spun că eu mă voi ruga Tatălui pentru voi,
27 αὐτὸς γὰρ ὁ πατὴρ φιλεῖ ὑμᾶς, ὅτι ὑμεῖς ἐμὲ πεφιλήκατε καὶ πεπιστεύκατε ὅτι ἐγὼ παρὰ τοῦ (θεοῦ *NK(O)*) ἐξῆλθον.
pentru că însuși Tatăl vă iubește, pentru că voi m-ați iubit pe mine și ați crezut că am venit de la Dumnezeu.
28 ἐξῆλθον (παρὰ *NK(o)*) τοῦ πατρὸς καὶ ἐλήλυθα εἰς τὸν κόσμον· πάλιν ἀφίημι τὸν κόσμον καὶ πορεύομαι πρὸς τὸν πατέρα.
Eu am venit de la Tatăl și am venit în lume. Din nou, las lumea și mă duc la Tatăl.”
29 Λέγουσιν (αὐτῷ *k*) οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ· ἴδε νῦν (ἐν *no*) παρρησίᾳ λαλεῖς καὶ παροιμίαν οὐδεμίαν λέγεις.
Ucenicii Lui I-au zis: “Iată că acum vorbești limpede și fără figuri de stil.
30 νῦν οἴδαμεν ὅτι οἶδας πάντα καὶ οὐ χρείαν ἔχεις ἵνα τίς σε ἐρωτᾷ. ἐν τούτῳ πιστεύομεν ὅτι ἀπὸ θεοῦ ἐξῆλθες.
Acum știm că Tu știi toate lucrurile și nu este nevoie ca cineva să Te întrebe. Prin aceasta credem că ai venit de la Dumnezeu.”
31 ἀπεκρίθη αὐτοῖς (ὁ *k*) Ἰησοῦς· ἄρτι πιστεύετε;
Isus le-a răspuns: “Credeți voi acum?
32 ἰδοὺ ἔρχεται ὥρα καὶ (νῦν *k*) ἐλήλυθεν ἵνα σκορπισθῆτε ἕκαστος εἰς τὰ ἴδια κἀμὲ κἀμὲ μόνον ἀφῆτε· καὶ οὐκ εἰμὶ μόνος, ὅτι ὁ πατὴρ μετ᾽ ἐμοῦ ἐστιν.
Iată că vine vremea, și a venit, că veți fi împrăștiați, fiecare la locul lui, și Mă veți lăsa singur. Totuși, Eu nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.
33 ταῦτα λελάληκα ὑμῖν, ἵνα ἐν ἐμοὶ εἰρήνην ἔχητε. ἐν τῷ κόσμῳ θλῖψιν ἔχετε· ἀλλὰ θαρσεῖτε, ἐγὼ νενίκηκα τὸν κόσμον.
V-am spus aceste lucruri pentru ca în Mine să aveți pace. În lume aveți necazuri; dar înveseliți-vă! Eu am biruit lumea”.
