< Ψαλμοί 123 >
1 «Ωιδή των Αναβαθμών.» Ύψωσα τους οφθαλμούς μου προς σε τον κατοικούντα εν ουρανοίς.
O cântare a treptelor. Spre tine îmi ridic ochii, tu, care locuiești în ceruri.
2 Ιδού, καθώς οι οφθαλμοί των δούλων ατενίζουσιν εις την χείρα των κυρίων αυτών, καθώς οι οφθαλμοί της δούλης εις την χείρα της κυρίας αυτής, ούτως οι οφθαλμοί ημών προς Κύριον τον Θεόν ημών, εωσού ελεήση ημάς.
Iată, precum ochii servitorilor privesc la mâna stăpânilor lor și precum ochii servitoarei la mâna stăpânei ei, astfel ochii noștri așteaptă pe DOMNUL Dumnezeul nostru, până când va avea milă de noi.
3 Ελέησον ημάς, Κύριε, ελέησον ημάς διότι εχορτάσθημεν σφόδρα από εξουδενώσεως.
Ai milă de noi, DOAMNE, ai milă de noi, pentru că suntem umpluți peste măsură cu dispreț.
4 Καθ' υπερβολήν εχορτάσθη η ψυχή ημών από της ύβρεως των τρυφώντων, από της εξουδενώσεως των υπερηφάνων.
Sufletul nostru este umplut peste măsură cu batjocura celor ce sunt în tihnă și cu disprețul celor mândri.