Παροιμίαι 9
1 Η σοφία ωκοδόμησε τον οίκον αυτής, ελατόμησε τους στύλους αυτής επτά·
Înțelepciunea și-a zidit casa, și-a dăltuit cele șapte coloane;
2 έσφαξε τη σφάγια αυτής, εκέρασε τον οίνον αυτής, και ητοίμασε την τράπεζαν αυτής·
Și-a înjunghiat animalele, și-a amestecat vinul, și-a pregătit și masa.
3 απέστειλε τας θεραπαίνας αυτής, κηρύττει επί των υψηλών τόπων της πόλεως,
Și-a trimis înainte servitoarele; ea strigă în locurile cele mai înalte ale cetății:
4 Όστις είναι άφρων, ας στραφή εδώ· και, προς τους ενδεείς φρενών, λέγει προς αυτούς,
Oricine este simplu, să se abată aici; și celui ce îi lipsește înțelegere îi spune:
5 Έλθετε, φάγετε από του άρτου μου, και πίετε από του οίνου τον οποίον εκέρασα·
Vino, mănâncă din pâinea mea și bea din vinul pe care l-am amestecat.
6 αφήσατε την αφροσύνην και ζήσατε· και κατευθύνθητε εν τη οδώ της συνέσεως.
Părăsește pe nebuni și vei trăi; și mergi pe calea înțelegerii.
7 Ο νουθετών χλευαστήν λαμβάνει εις εαυτόν ατιμίαν· και ο ελέγχων τον ασεβή λαμβάνει εις εαυτόν μώμον.
Cel ce mustră un batjocoritor își aduce rușine; și cel ce ceartă un om stricat își aduce lui însuși o pată.
8 Μη έλεγχε χλευαστήν, διά να μη σε μισήση· έλεγχε σοφόν, και θέλει σε αγαπήσει.
Nu mustra un batjocoritor, ca nu cumva să te urască; ceartă un om înțelept și te va iubi.
9 Δίδε αφορμήν εις τον σοφόν και θέλει γείνει σοφώτερος· δίδασκε τον δίκαιον και θέλει αυξηθή εις μάθησιν.
Dă învățătură unui om înțelept și el va fi tot mai înțelept; învață un om drept și el va crește în învățătură.
10 Αρχή σοφίας φόβος Κυρίου· και επίγνωσις αγίων φρόνησις.
Teama de DOMNUL este începutul înțelepciunii, și cunoașterea celui sfânt este înțelegere.
11 Διότι δι' εμού αι ημέραι σου θέλουσι πολλαπλασιασθή, και έτη ζωής θέλουσι προστεθή εις σε.
Fiindcă prin mine zilele tale vor fi înmulțite și ani vor fi adăugați vieții tale.
12 Εάν γείνης σοφός, θέλεις είσθαι σοφός διά σεαυτόν· και εάν γείνης χλευαστής, συ μόνος θέλεις πάσχει.
Dacă ești înțelept, pentru tine însuți ești înțelept; dar dacă batjocorești, singur o vei purta.
13 Γυνή άφρων, θρασεία, ανόητος και μη γνωρίζουσα μηδέν·
O femeie nechibzuită este gălăgioasă; ea este proastă și nu știe nimic.
14 κάθηται εν τη θύρα της οικίας αυτής επί θρόνου, εν τοις υψηλοίς τόποις της πόλεως,
Fiindcă ea șade la ușa casei ei, pe un scaun, în locurile înalte ale cetății,
15 προσκαλούσα τους διαβάτας τους κατευθυνομένους εις την οδόν αυτών·
Ca să cheme trecători care merg drept pe căile lor;
16 όστις είναι άφρων, ας στραφή εδώ· και προς τον ενδεή φρενών, λέγει προς αυτόν,
Orice simplu, să se abată pe aici; și celui ce îi lipsește înțelegerea, îi spune:
17 Τα κλοπιμαία ύδατα είναι γλυκέα, και ο κρύφιος άρτος είναι ηδύς.
Apele furate sunt dulci și pâinea mâncată în taină este plăcută.
