< Ἰώβ 32 >

1 Έπαυσαν δε και οι τρεις ούτοι άνθρωποι αποκρινόμενοι προς τον Ιώβ, διότι ήτο δίκαιος εις τους οφθαλμούς αυτού.
Astfel acești trei bărbați au încetat să îi răspundă lui Iov, pentru că el era drept în proprii ochi.
2 Τότε εξήφθη ο θυμός του Ελιού, υιού του Βαραχιήλ του Βουζίτου, εκ της συγγενείας του Αράμ· κατά του Ιώβ εξήφθη ο θυμός αυτού, διότι εδικαίονεν εαυτόν μάλλον παρά τον Θεόν.
Atunci s-a aprins furia lui Elihu, fiul lui Barachel buzitul, din rudenia lui Ram, împotriva lui Iov s-a aprins furia lui, fiindcă el s-a declarat drept pe sine însuși mai degrabă decât pe Dumnezeu.
3 Και κατά των τριών αυτού φίλων εξήφθη ο θυμός αυτού, διότι δεν εύρηκαν απόκρισιν και κατεδίκασαν τον Ιώβ.
De asemenea furia lui s-a aprins împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu au găsit răspuns și totuși l-au condamnat pe Iov.
4 Ο δε Ελιού περιέμενε να λαλήση προς τον Ιώβ, διότι εκείνοι ήσαν γεροντότεροι αυτού.
Și Elihu a așteptat până ce Iov a vorbit, pentru că ei erau mai bătrâni decât el.
5 Ότε δε ο Ελιού είδεν, ότι δεν ήτο απόκρισις εν τω στόματι των τριών ανδρών, εξήφθη ο θυμός αυτού.
Când Elihu a văzut că nu mai era răspuns în gura acestor trei bărbați, atunci furia lui s-a aprins.
6 και απεκρίθη ο Ελιού ο υιός του Βαραχιήλ του Βουζίτου και είπεν· Εγώ είμαι νέος την ηλικίαν, και σεις γέροντες· διά τούτο εφοβήθην και συνεστάλην να σας φανερώσω την γνώμην μου.
Și Elihu, fiul lui Barachel buzitul, a răspuns și a zis: Eu sunt tânăr și voi sunteți foarte bătrâni, de aceea m-am temut și nu am cutezat să vă arăt opinia mea.
7 Εγώ είπα, Αι ημέραι ας λαλήσωσι και το πλήθος των ετών ας διδάξη, σοφίαν.
Am spus: Zilele să vorbească și mulțimea de ani să învețe înțelepciune.
8 Βεβαίως είναι πνεύμα εν τω ανθρώπω η έμπνευσις όμως του Παντοδυνάμου συνετίζει αυτόν.
Dar este un duh în om și insuflarea celui Atotputernic le dă înțelegere.
9 Οι μεγαλήτεροι δεν είναι πάντοτε σοφοί· ούτε οι γέροντες νοούσι κρίσιν.
Marii bărbați nu sunt întotdeauna înțelepți, nici cei bătrâni nu înțeleg judecata.
10 Διά τούτο είπα, Ακούσατέ μου· θέλω φανερώσει και εγώ την γνώμην μου.
De aceea am spus: Dați-mi ascultare; și voi arăta opinia mea.
11 Ιδού, επρόσμενα τους λόγους σας· ηκροάσθην τα επιχειρήματά σας, εωσού εξετάσητε τους λόγους.
Iată, am așteptat după cuvintele voastre; am deschis urechea la argumentele voastre, în timp ce ați cercetat ce să spuneți.
12 Και σας παρετήρουν, και ιδού, ουδείς εξ υμών ηδυνήθη να καταπείση τον Ιώβ, αποκρινόμενος εις τους λόγους αυτού·
Da, v-am dat atenție și, iată, nu a fost niciunul dintre voi care să îl fi convins pe Iov, sau care să fi răspuns cuvintelor sale;
13 διά να μη είπητε, Ημείς ευρήκαμεν σοφίαν. Ο Θεός θέλει καταβάλει αυτόν, ουχί άνθρωπος.
Ca nu cumva să spuneți: Noi am găsit înțelepciune; Dumnezeu îl trântește, nu omul.
14 Εκείνος δε δεν διηύθυνε λόγους προς εμέ· και δεν θέλω αποκριθή προς αυτόν κατά τας ομιλίας σας.
Acum el nu a îndreptat cuvintele sale împotriva mea, nici nu îi voi răspunde cu vorbirile voastre.
15 Εκείνοι ετρόμαξαν, δεν απεκρίθησαν πλέον· έχασαν τους λόγους αυτών.
Ei au fost uimiți, nu au mai răspuns, au părăsit vorbirea.
16 Και περιέμενον, επειδή δεν ελάλουν· αλλ' ίσταντο· δεν απεκρίνοντο πλέον.
Când am așteptat (căci nu vorbeau, ci stăteau liniștiți și nu mai răspundeau);
17 Ας αποκριθώ και εγώ το μέρος μου· ας φανερώσω και εγώ την γνώμην μου.
Am spus: Voi răspunde și partea mea, de asemenea voi arăta opinia mea.
18 Διότι είμαι πλήρης λόγων· το πνεύμα εντός μου με αναγκάζει.
Căci sunt plin de cuvinte, duhul dinăuntrul meu mă constrânge.
19 Ιδού, η κοιλία μου είναι ως οίνος όστις δεν ηνοίχθη· είναι ετοίμη να σπάση, ως ασκοί γλεύκους.
Iată, pântecul meu este ca vinul care nu are ieșire; este gata să pleznească precum burdufurile noi.
20 Θέλω λαλήσει διά να αναπνεύσω· θέλω ανοίξει τα χείλη μου και αποκριθή.
Voi vorbi ca să mă înviorez; îmi voi deschide buzele și voi răspunde.
21 Μη γένοιτο να γείνω προσωπολήπτης, μηδέ να κολακεύσω άνθρωπον.
Nu mă lăsați, vă rog, să părtinesc fața vreunui om, nici nu mă lăsați să dau titluri lingușitoare omului.
22 Διότι δεν εξεύρω να κολακεύω· ο Ποιητής μου ήθελε με αναρπάσει ευθύς.
Căci nu știu să dau titluri lingușitoare; făcând astfel, făcătorul meu m-ar lua curând.

< Ἰώβ 32 >