Προς Γαλατας 2
1 Έπειτα μετά δεκατέσσαρα έτη πάλιν ανέβην εις Ιεροσόλυμα μετά του Βαρνάβα, συμπαραλαβών και τον Τίτον·
Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim cu Barnaba și cu Tit, luând cu mine.
2 ανέβην δε κατά αποκάλυψιν· και παρέστησα προς αυτούς το ευαγγέλιον, το οποίον κηρύττω μεταξύ των εθνών, κατ' ιδίαν δε προς τους επισημοτέρους, μήπως τρέχω ή έτρεξα εις μάτην.
M-am urcat prin revelație și le-am prezentat Vestea cea Bună pe care o propovăduiesc printre neamuri, dar în particular, în fața celor respectați, de teamă să nu alerg, sau să nu fi alergat, în zadar.
3 Αλλ' ουδέ ο Τίτος ο μετ' εμού, Έλλην ων, ηναγκάσθη να περιτμηθή,
Dar nici măcar Titus, care era cu mine, fiind grec, nu a fost obligat să se circumcidă.
4 αλλά διά τους παρεισάκτους ψευδαδέλφους, οίτινες παρεισήλθον διά να κατασκοπεύσωσι την ελευθερίαν ημών, την οποίαν έχομεν εν Χριστώ Ιησού, διά να μας καταδουλώσωσιν·
Acest lucru s-a întâmplat din cauza falșilor frați aduși pe ascuns, care se furișau pentru a ne spiona libertatea pe care o avem în Cristos Isus, ca să ne aducă în robie,
5 εις τους οποίους ουδέ προς ώραν υπεχωρήσαμεν υποτασσόμενοι, διά να διαμείνη εις εσάς η αλήθεια του ευαγγελίου.
cărora nu le-am dat loc în calea supunerii, nici măcar pentru o oră, pentru ca adevărul Bunei Vestiri să continue cu voi.
6 Περί δε των νομιζομένων ότι είναι τι, οποίοι ποτέ και αν ήσαν, ουδόλως φροντίζω· ο Θεός δεν βλέπει εις πρόσωπον ανθρώπου· διότι εις εμέ οι επισημότεροι δεν προσέθεσαν ουδέν περισσότερον,
Dar din partea celor care aveau reputația de a fi importanți — oricare ar fi fost ei, pentru mine nu are nicio importanță; Dumnezeu nu arată părtinire față de om — cei care, zic eu, erau respectați nu mi-au împărtășit nimic,
7 αλλά το εναντίον, αφού είδον ότι ενεπιστεύθην να κηρύττω το ευαγγέλιον προς τους απεριτμήτους καθώς ο Πέτρος προς τους περιτετμημένους·
ci dimpotrivă, când au văzut că mi s-a încredințat Vestea cea Bună pentru cei netăiați împrejur, la fel ca Petru cu Buna Vestire pentru cei tăiați împrejur —
8 διότι ο ενεργήσας εις τον Πέτρον, ώστε να αποσταλή προς τους περιτετμημένους, ενήργησε και εις εμέ, προς τους εθνικούς·
căci cel care a lucrat prin Petru în apostolatul cu cei tăiați împrejur a lucrat prin mine și cu neamurile —
9 και αφού εγνώρισαν την χάριν την δοθείσαν εις εμέ Ιάκωβος και Κηφάς και Ιωάννης, οι θεωρούμενοι ότι είναι στύλοι, δεξιάς έδωκαν κοινωνίας εις εμέ και εις τον Βαρνάβαν, διά να υπάγωμεν ημείς μεν εις τα έθνη, αυτοί δε εις τους περιτετμημένους·
și, când au înțeles harul care mi-a fost dat, Iacov, Cefa și Ioan, cei care aveau reputația de stâlpi, ne-au dat lui Barnaba și mie mâna dreaptă a părtășiei, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la tăierea împrejur.
10 μόνον μας παρήγγειλαν να ενθυμώμεθα τους πτωχούς, το οποίον και εσπούδασα αυτό τούτο να κάμω.
Ne-au cerut doar să ne aducem aminte de cei săraci — lucru pe care și eu eram foarte zelos să îl fac.
11 Ότε δε ήλθεν ο Πέτρος εις την Αντιόχειαν, ηναντιώθην εις αυτόν κατά πρόσωπον, διότι ήτο αξιόμεμπτος.
Dar când a venit Petru la Antiohia, m-am împotrivit în fața lui, pentru că era condamnat.
12 Επειδή πριν έλθωσί τινές από του Ιακώβου, συνέτρωγε με τους εθνικούς· ότε δε ήλθον, συνεστέλλετο και απεχώριζεν εαυτόν, φοβούμενος τους εκ περιτομής.
Căci, înainte de a veni niște oameni de la Iacov, el mânca cu neamurile. Dar când au venit ei, el s-a retras și s-a separat, temându-se de cei care erau din circumcizie.
13 Και μετ' αυτού συνυπεκρίθησαν και οι λοιποί Ιουδαίοι, ώστε και ο Βαρνάβας συμπαρεσύρθη εις την υπόκρισιν αυτών.
Și ceilalți iudei i s-au alăturat în ipocrizia lui, așa că și Barnaba s-a lăsat dus de nas de ipocrizia lor.
14 Αλλ' ότε εγώ είδον ότι δεν ορθοποδούσι προς την αλήθειαν του ευαγγελίου, είπον προς τον Πέτρον έμπροσθεν πάντων· Εάν συ Ιουδαίος ων ζης εθνικώς και ουχί Ιουδαϊκώς, διά τι αναγκάζεις τους εθνικούς να ιουδαΐζωσιν;
Când am văzut că nu umblau drept, potrivit adevărului Bunei Vestiri, i-am spus lui Petru, în fața tuturor: “Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile și nu ca iudeii, de ce îi obligi pe neamuri să trăiască ca iudeii?
15 Ημείς εκ γεννήσεως Ιουδαίοι όντες και ουχί εκ των εθνών αμαρτωλοί,
“Noi, iudei din fire și nu păcătoși din neamuri,
16 εξεύροντες ότι δεν δικαιούται άνθρωπος εξ έργων νόμου ειμή διά πίστεως Ιησού Χριστού, και ημείς επιστεύσαμεν εις τον Ιησούν Χριστόν, διά να δικαιωθώμεν εκ πίστεως Χριστού και ουχί εξ έργων νόμου, διότι δεν θέλει δικαιωθή εξ έργων νόμου ουδείς άνθρωπος.
dar știind că omul nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Isus Hristos, am crezut în Isus Hristos, ca să fim îndreptățiți prin credința în Hristos și nu prin faptele Legii, pentru că nici o făptură nu va fi îndreptățită prin faptele Legii.
17 Αλλ' εάν ζητούντες να δικαιωθώμεν εις τον Χριστόν ευρέθημεν και ημείς αμαρτωλοί, άρα ο Χριστός αμαρτίας είναι διάκονος; Μη γένοιτο.
Dar dacă, în timp ce căutam să fim îndreptățiți în Hristos, am fost și noi înșine găsiți păcătoși, este Hristos un rob al păcatului? Cu siguranță că nu!
18 Διότι εάν όσα κατέστρεψα ταύτα πάλιν οικοδομώ, παραβάτην δεικνύω εμαυτόν.
Căci dacă zidesc din nou lucrurile pe care le-am distrus, mă dovedesc pe mine însumi un călcător de lege.
19 Διότι εγώ διά του νόμου απέθανον εις τον νόμον, διά να ζήσω εις τον Θεόν.
Căci eu, prin lege, am murit pentru lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.
20 Μετά του Χριστού συνεσταυρώθην· ζω δε ουχί πλέον εγώ, αλλ' ο Χριστός ζη εν εμοί· καθ' ο δε τώρα ζω εν σαρκί, ζω εν τη πίστει του Υιού του Θεού, όστις με ηγάπησε και παρέδωκεν εαυτόν υπέρ εμού.
Am fost răstignit împreună cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.
21 Δεν αθετώ την χάριν του Θεού· διότι αν η δικαίωσις γίνηται διά του νόμου, άρα ο Χριστός εις μάτην απέθανε.
Eu nu resping harul lui Dumnezeu. Căci dacă neprihănirea este prin lege, atunci Hristos a murit degeaba!”
