Psalm 56

1 Dem Vorsänger. «Von der stummen Taube unter den Fremden.» Eine Denkschrift Davids; als ihn die Philister ergriffen zu Gat. O Gott, sei mir gnädig; denn es schnaubt ein Mensch wider mich, immerfort bekriegt und bedrängt er mich!

Mai marelui muzician, „Ionatelemrecokim,” Mictam al lui David, când filistenii l-au prins în Gat. Fii milostiv cu mine, Dumnezeule, căci omul m-ar înghiți; el mă oprimă, luptând zilnic.

2 Meine Widersacher schnauben den ganzen Tag, ja viele Hohe streiten wider mich.

Dușmanii mei m-ar înghiți zilnic, căci mulți luptă împotriva mea, O cel Preaînalt.

3 Wenn mir angst ist, vertraue ich auf dich!

Când sunt înspăimântat, mă voi încrede în tine.

4 In Gott will ich rühmen sein Wort; auf Gott vertraue ich und habe keine Furcht; was kann Fleisch mir antun?

În Dumnezeu voi lăuda cuvântul lui, în Dumnezeu mi-am pus încrederea; nu mă voi teme de ce îmi poate face carnea.

5 Täglich lauern sie auf meine Worte, auf mein Unglück gehen alle ihre Gedanken;

În fiecare zi ei denaturează cuvintele mele, toate gândurile lor sunt împotriva mea spre rău.

6 sie rotten sich zusammen, lauschen im Verborgenen, beobachten meine Tritte und lauern auf mein Leben.

Ei se adună, se ascund, îmi pândesc pașii, în timp ce îmi așteaptă sufletul.

7 Sollten sie bei ihrer Bosheit entrinnen? O Gott, stürze die Völker im Zorn!

Vor scăpa ei prin nelegiuire? În mânia ta doboară poporul, Dumnezeule.

8 Du zählst, wie oft ich fliehen muß; sammle meine Tränen in deinen Schlauch! Stehen sie nicht in deinem Buch?

Tu istorisești rătăcirile mele, pune lacrimile mele în burduful tău, nu sunt ele în cartea ta?

9 Am Tage, da ich rufe, weichen meine Feinde zurück; das weiß ich, daß Gott für mich ist.

Dușmanii mei se vor întoarce înapoi când strig către tine, aceasta știu; căci Dumnezeu este de partea mea.

10 In Gott will ich rühmen das Wort, im HERRN will ich rühmen das Wort;

În Dumnezeu voi lăuda cuvântul lui, în DOMNUL voi lăuda cuvântul lui.

11 auf Gott vertraue ich und habe keine Furcht; was kann ein Mensch mir antun?

În Dumnezeu mi-am pus încrederea, nu mă voi teme de ce îmi poate face omul.

12 Die Gelübde, die ich dir, o Gott, gelobt, liegen auf mir; ich will dir Dankopfer bezahlen!

Jurămintele tale sunt asupra mea, Dumnezeule, îți voi întoarce laude.

13 Denn hast du nicht meine Seele vom Tode errettet, meine Füße vom Gleiten, damit ich vor Gottes Angesicht wandle im Lichte des Lebens?

Fiindcă mi-ai salvat sufletul de la moarte, nu vei salva de la cădere picioarele mele ca să umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii?