Psalm 102
1 Ein Gebet des Elenden, wenn er schmachtet und seine Klage vor dem HERRN ausschüttet. O HERR, höre mein Gebet, und mein Schreien komme vor dich!
O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.
2 Verbirg dein Angesicht nicht vor mir am Tage meiner Not; neige dein Ohr zu mir; am Tage, da ich dich anrufe, erhöre mich eilends!
Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
3 Denn meine Tage sind in Rauch aufgegangen, und meine Gebeine glühen wie ein Ofen.
Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.
4 Mein Herz ist geschlagen und verdorrt wie Gras; denn ich habe vergessen, mein Brot zu essen.
Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.
5 Vor lauter Seufzen kleben meine Knochen an meinem Fleisch.
Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.
6 Ich gleiche einer Rohrdommel in der Wüste, bin wie ein Käuzlein in den Ruinen;
Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.
7 ich wache und bin wie ein einsamer Vogel auf dem Dach.
Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.
8 Täglich schmähen mich meine Feinde, und die wider mich toben, schwören bei mir;
Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
9 denn ich esse Asche wie Brot und mische meinen Trank mit Tränen
Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,
10 wegen deines Grimms und deines Zorns, daß du mich aufgehoben und hingeschleudert hast.
Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
11 Meine Tage sind wie ein langgestreckter Schatten, und ich verdorre wie Gras.
Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.
12 Aber du, o HERR, bleibst ewig und dein Gedächtnis von einem Geschlecht zum andern.
Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.
13 Du wollest dich aufmachen und dich über Zion erbarmen; denn es ist Zeit, daß du ihr gnädig seiest, die Stunde ist gekommen!
Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
14 Denn deine Knechte lieben Zions Steine und trauern über ihren Schutt.
Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.
15 Dann werden die Heiden den Namen des HERRN fürchten und alle Könige auf Erden deine Herrlichkeit,
Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.
16 wenn der HERR Zion gebaut hat und erschienen ist in seiner Herrlichkeit,
Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
17 wenn er sich zum Gebet der Heimatlosen gewendet und ihr Gebet nicht verachtet hat.
Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
18 Das wird man aufschreiben für das spätere Geschlecht, und das Volk, das geschaffen werden soll, wird den HERRN loben,
Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.
19 daß er herabgeschaut hat von der Höhe seines Heiligtums, daß der HERR vom Himmel zur Erde geblickt hat,
Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,
20 zu hören das Seufzen der Gefangenen und loszumachen die Kinder des Todes;
Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.
21 auf daß sie den Namen des HERRN preisen zu Zion und sein Lob in Jerusalem,
Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,
22 wenn die Völker sich versammeln allzumal und die Königreiche, dem HERRN zu dienen.
Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
23 Er hat auf dem Wege meine Kraft gebeugt, meine Tage verkürzt.
El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
24 Ich spreche: Mein Gott, nimm mich nicht weg in der Hälfte meiner Tage! Deine Jahre währen für und für.
Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.
25 Du hast vormals die Erde gegründet, und die Himmel sind deiner Hände Werk.
Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
26 Sie werden vergehen, du aber bleibst; sie alle werden wie ein Kleid veralten, wie ein Gewand wirst du sie wechseln, und sie werden verschwinden.
Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;
27 Du aber bleibst, der du bist, und deine Jahre nehmen kein Ende!
Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
28 Die Kinder deiner Knechte werden bleiben, und ihr Same wird vor dir bestehen.
Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.
