Sprueche 5
1 Mein Sohn, merke auf meine Weisheit und neige dein Ohr meiner Belehrung zu;
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 daß du Vorsicht übest und deine Lippen Erkenntnis bewahren.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 Denn von Honig triefen die Lippen der Fremden, und glätter als Öl ist ihr Gaumen;
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 aber zuletzt ist sie bitter wie Wermut, scharf wie ein zweischneidig Schwert;
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 den Pfad des Lebens erwägt sie nicht einmal; sie geht eine unsichere Bahn, die sie selbst nicht kennt.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Und nun, ihr Söhne, höret mir zu und weichet nicht von den Reden meines Mundes!
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Bleibe fern von dem Weg, der zu ihr führt, und nähere dich nicht der Tür ihres Hauses!
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 Daß du nicht Fremden deine Ehre opferst und deine Jahre dem Grausamen;
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 daß sich nicht Fremde von deinem Vermögen sättigen und du dich nicht abmühen müssest für eines andern Haus,
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 also daß, wenn dir dann Leib und Fleisch hinschwindet, du zuletzt seufzen und sagen müssest:
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 Warum habe ich doch die Zucht gehaßt, warum hat mein Herz die Zurechtweisung verachtet?
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 Ich habe nicht gehört auf die Stimme meiner Lehrer und meinen Lehrmeistern kein Gehör geschenkt!
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Fast wäre ich gänzlich ins Unglück geraten, inmitten der Versammlung und der Gemeinde!
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Trinke Wasser aus deinem Born und Ströme aus deinem Brunnen!
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Sollen deine Quellen sich auf die Straße ergießen, deine Wasserbäche auf die Plätze?
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Sie sollen dir allein gehören und keinem Fremden neben dir!
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Dein Born sei gesegnet, und freue dich des Weibes deiner Jugend!
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 Die liebliche Hindin, die anmutige Gemse, möge dich ihr Busen allezeit ergötzen, mögest du dich an ihrer Liebe stets berauschen!
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 Warum aber, mein Sohn, wolltest du dich an einer andern vergehen und den Busen einer Fremden umarmen?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 Denn eines jeglichen Wege liegen klar vor den Augen des HERRN, und er achtet auf alle seine Pfade!
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 Den Gottlosen nehmen seine eigenen Missetaten gefangen, und von den Stricken seiner Sünde wird er festgehalten.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 Er stirbt an Zuchtlosigkeit, und infolge seiner großen Torheit taumelt er dahin.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
