Klagelieder 5
1 Gedenke, HERR, was uns widerfahren ist! Schau her und siehe unsere Schmach!
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Unser Erbe ist den Fremden zugefallen, unsere Häuser den Ausländern.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 Wir sind Waisen geworden, vaterlos, unsere Mütter zu Witwen.
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Unser Wasser trinken wir um Geld, unser Holz kommt uns gegen Bezahlung zu.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 Unsere Verfolger sind uns beständig auf dem Hals; werden wir müde, so gönnt man uns keine Ruhe.
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 Wir haben Ägypten die Hand gereicht und Assur, um genug Brot zu erhalten.
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Unsere Väter, die gesündigt haben, sind nicht mehr; wir müssen ihre Schuld tragen.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Knechte herrschen über uns; niemand befreit uns aus ihrer Hand!
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 Wir schaffen unsere Nahrung unter Lebensgefahr herbei, weil uns in der Wüste das Schwert bedroht.
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Unsere Haut ist schwarz wie ein Ofen, so versengt uns der Hunger.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 Frauen wurden in Zion vergewaltigt, Jungfrauen in den Städten Judas.
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 Fürsten wurden durch ihre Hand gehängt, die Person der Alten hat man nicht geachtet.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 Jünglinge müssen Mühlsteine tragen und Knaben straucheln unter Bürden von Holz.
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 Die Ältesten bleiben weg vom Tor, und die Jünglinge lassen ihr Saitenspiel.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 Die Freude unsres Herzens ist dahin, unser Reigen hat sich in Klage verwandelt.
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 Die Krone ist uns vom Haupte gefallen; wehe uns, daß wir gesündigt haben!
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 Darob ist unser Herz krank geworden, darum sind unsere Augen trübe:
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 weil der Berg Zion verwüstet ist; Füchse tummeln sich daselbst.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Du aber, o HERR, bleibst ewiglich, dein Thron besteht für und für!
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Warum willst du uns für immer vergessen, uns verlassen auf Lebenszeit?
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 Bringe uns zu dir zurück, o HERR, so kehren wir um; laß es wieder werden wie vor alters!
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 Oder hast du uns gänzlich verworfen, bist du allzusehr über uns erzürnt?
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
