Job 4
1 Da hob Eliphas, der Temaniter, an und sprach:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Vielleicht verdrießt es dich, wenn man versucht, ein Wort mit dir zu reden; wer hält aber die Rede zurück?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Siehe, du hast viele zurechtgewiesen und müde Hände gestärkt.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Deine Reden haben Strauchelnde aufgerichtet, und wankende Knie hast du gekräftigt.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 Da es nun an dich kommt, erliegst du, und weil es dich trifft, bist du so bestürzt.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Ist nicht deine Gottesfurcht dein Trost und die Vollkommenheit deines Weges deine Hoffnung?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Bedenke aber: ist je ein Unschuldiger umgekommen, oder wurden je Rechtschaffene vertilgt?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 Soviel ich gesehen habe: die Unrecht pflügen und Unheil säen, ernten es auch.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 Durch Gottes Odem kommen sie um; durch den Hauch seines Zornes werden sie verzehrt.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 Das Brüllen des Löwen und die Stimme des Leuen verstummt, und die Zähne der jungen Löwen werden ausgebrochen.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 Der Löwe verdirbt aus Mangel an Raub, und die Jungen der Löwin zerstreuen sich.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Zu mir aber stahl sich ein Wort, mein Ohr vernahm ein leises Flüstern;
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 beim Nachdenken über Nachtgesichte, als tiefer Schlaf auf die Menschen gefallen war,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 da kam Furcht über mich und ein Zittern und durchschauerte alle meine Gebeine;
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 denn ein Geist ging an mir vorüber, die Haare meines Leibes standen mir darob zu Berge.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 Er stand da, und ich erkannte sein Aussehen nicht, eine Gestalt war vor meinen Augen, ich hörte eine flüsternde Stimme:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 Ist der Sterbliche gerecht vor Gott oder ein Mann vor seinem Schöpfer rein?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Siehe, seinen Dienern traut er nicht, bei seinen Engeln nimmt er Irrtum wahr;
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 wieviel mehr bei denen, die in Lehmhütten wohnen, deren Fundament im Staube liegt und die gleich Motten zerstört werden!
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 Zwischen Morgen und Abend gehen sie zugrunde; ehe man sich's versieht, sind sie für immer dahin.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Wird nicht ihr Zeltstrick abgerissen? Sie sterben; und zwar nicht an Weisheit!
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
