Job 39
1 Kennst du die Zeit, da die Steinböcke gebären, oder hast du beobachtet, wann die Hindinnen werfen?
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2 Zählst du die Monde, die sie erfüllen sollen, und weißt du die Zeit ihres Gebärens?
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3 Sie legen sich nieder, werfen ihre Jungen und sind ihrer Wehen los.
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4 Ihre Jungen erstarken, wachsen im Freien auf, verlassen sie und kommen nicht mehr zurück.
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Wer hat den Wildesel frei laufen lassen, und wer hat die Bande des Wildlings aufgelöst,
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6 dem ich die Steppe zur Wohnung angewiesen habe, das salzige Land zum Aufenthalt?
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7 Er lacht der lärmenden Stadt, und das Geschrei des Treibers hört er nicht;
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
8 er ersieht die Berge zu seiner Weide und läuft allen grünen Kräutern nach.
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9 Wird der Büffel willig sein, dir zu dienen? Bleibt er an deiner Krippe über Nacht?
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10 Kannst du den Büffel mit einem Stricke binden, daß er dir Furchen mache oder hinter dir her den Talgrund egge?
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11 Vertraust du ihm wegen seiner großen Kraft und überlässest du ihm deine Arbeit?
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12 Rechnest du auf ihn, daß er dir deine Ernte einbringe oder deine Tenne fülle?
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13 Die Straußin schwingt fröhlich ihre Flügel; sind es aber fromme Schwingen und Federn?
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14 Nein, sie überläßt ihre Eier der Erde und läßt sie im Sande ausbrüten.
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15 Sie vergißt, daß ein Fuß sie zertreten und ein wildes Tier sie verderben kann.
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16 Sie ist hart gegen ihre Jungen, als gehörten sie ihr nicht; es macht ihr keinen Kummer, wenn sie sich umsonst abgemüht hat;
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17 denn Gott hat ihr die Weisheit versagt und ihr keinen Verstand zugeteilt.
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18 Zur Zeit, da sie ihre Flügel in die Höhe schlägt, verlacht sie Roß und Reiter.
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19 Hast du dem Roß Stärke verliehen und seinen Hals mit der flatternden Mähne umhüllt?
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20 Lehrst du es springen wie eine Heuschrecke, daß sein stolzes Schnauben furchtbar klingt?
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21 Es scharrt den Boden, freut sich seiner Stärke und läuft den Waffen entgegen;
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22 es lacht der Furcht, ist unverzagt und weicht vor dem Schwerte nicht zurück;
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23 über ihm klirrt der Köcher, blitzen Speer und Wurfspieß.
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24 Es scharrt den Boden mit Ungestüm und bleibt nicht stehen, wenn die Posaune ertönt;
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
25 sobald die Posaune erklingt, spricht es: Hui! Von ferne wittert es die Schlacht, die Donnerstimme der Führer und das Feldgeschrei.
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26 Macht es dein Verstand, daß der Habicht fliegt und seine Flügel gen Süden ausbreitet?
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
27 Schwingt sich auf dein Geheiß der Adler empor und legt sein Nest in der Höhe an?
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28 Er wohnt in Felsspalten und horstet auf Klippen und Bergesspitzen.
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29 Von dort aus erspäht er sich Beute, seine Augen schweifen weit umher;
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30 seine Jungen schlürfen Blut, und wo ein Aas ist, da ist er.
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
